• Lumea in Stiri

150 de la nașterea lui Marcel Proust, autorul celui mai lung roman publicat vreodată



Romancier, eseist și critic literar, Marcel Proust este cunoscut mai ales datorită romanului „În căutarea timpului pierdut” („À la recherche du temps perdu”), operă monumentală de ficțiune a secolului XX, publicată de Gallimard în șapte volume, redactate vreme de mai bine de 14 ani.

Proust s-a născut pe 10 iulie 1871 la Paris, într-o familie înstărită.


În tinerețe a studiat Dreptul, dar a renunțat după o scurtă perioadă de timp pentru a se dedica scrisului.


Prima lui lucrare, o colecție de eseuri si povești intitulată „ Plăceri si Regrete” (1896), nu a fost notabilă.

La vârsta de 35 de ani, Proust, o victimă a astmului încă din copilărie, a devenit invalid cronic.


Și-a petrecut aproape tot restul vieții in camera lui, părăsind-o foarte rar, și a lucrat la capodopera sa vastă ,


„Á la recherche du temps perdu”. Început în 1909 și terminat doar parțial în anul morții sale, ciclul de romane „În căutarea timpului pierdut” constă în șapte volume groase, cu peste 2.000 de personaje.


Proust a murit pe data de 18 noiembrie 1922, înainte de a putea să-și corecteze șpalturile ultimelor trei volume, editate postum de fratele său, Robert.


Prima parte, „Partea dinspre Swann” (1913), publicată inițial pe cheltuiala sa, nu a atras atenția. Cinci ani mai târziu, cea de-a doua parte, „La umbra fetelor în floare” (1919), a avut un mare succes și a câștigat prestigiosul Premiu Goncourt.


Părțile a treia și a patra, „Partea spre Guermantes” (2 volume, 1920-21) și „Sodoma și Gomora” (2 volume, 1921-22), au fost de asemenea bine primite.

Ultimele trei părți, lăsate în manuscris la moartea sa, au fost publicate postum: „Prizoniera” sau „Captiva” (1923), „Albertine a dispărut” sau Fugara” (2 volume, 1925) și „Timpul regăsit” (2 volume, 1927).

Viziunea de tip multi-nivel al lui Proust este considerată de critici drept absolut originală. El a satirizat aristocrația, a fost un analist al dragostei și al geloziei, și un pionier al romanului de introspecție și analiză ale conștiinței. Dar mai presus de toate, mesajul cărții sale este afirmarea vieții.


Opera lui Proust a fost influențată masiv, se pare, de romanele lui Lev Tolstoi, în special de „Anna Karenina”, de stilul romanelor lui Gustave Flaubert și de teoria despre artă a lui John Ruskin.


Importanța romanului lui Marcel Proust constă nu atât de mult în descrierile sale despre societatea franceză, cât în dezvoltarea psihologică a personajelor și în preocupările sale filosofice referitoare la scurgerea timpului, aceasta din urmă fiind explicată în lumina teoriilor filosofului francez Henri Bergson, pe care Proust îl admira.


Timpul este într-o scurgere constantă, momentele din trecut și din prezent având o realitate egală. Proust a explorat, de asemenea, culmile psihicului uman, acțiunile subconștientului și iraționalitatea comportamentului uman, în special în contact cu dragostea.

Opera lui, tradusă în multe limbi, i-a asigurat reputația în lume și metoda lui de a scrie a avut o puternică influență în literatura secolului XX.


Renica Andreescu, bibliotecar la Biblioteca Județeană I.A. Bassarabescu, Giurgiu

201 views0 comments