• Lumea in Stiri

Alois Alzheimer- primul medic care a descris ''boala neobisnuita a cortexului cerebral''


În urmă cu 157 de ani, la 14 iunie 1864, se năștea, în Bavaria, Alois Alzheimer, primul medic psihiatru şi neuropatolog german care a descris, în anul 1906, o formă de demență degenerativă, cunoscută până azi ca Boala Alzheimer, ''o boală neobişnuită a cortexului cerebral'', după cum scrie site-ul www.alzint.org.


Maladia Alzheimer este cea mai frecventă formă de demenţă, o boală degenerativă progresivă a creierului ce distruge treptat funcţiile cognitive, cum ar fi atenţia, percepţia, memoria sau orientarea, suficient de sever pentru a deteriora calitatea vieţii.


Cu toate că şi alţi medici au avut contribuţii însemnate în acest domeniu şi Alois Alzheimer nu a pretins niciodată ca boala să-i poarte numele, medicul Emil Kraepelin a folosit acest termen pentru prima dată în anul 1910.


Cine este Alois Alzheimer?


Alois Alzheimer a urmat cursurile universitare în medicină și a început să lucreze la Spitalul pentru bolnavi cu afecțiuni psihice din Frankfurt, nou înfiinţat de către medicul psihiatru Heinrich Hoffmann, unde a studiat în mod special cortexul cerebral. Împreună cu directorul spitalului, Emil Sioli, şi cu doctorul Franz Nissl, Alois Alzheimer a propus o metodă nouă pentru tratarea bolnavilor mintali, înlocuind mijloacele coercitive cu băile calde și plimbările în aer liber.


La 25 noiembrie 1901, Alzheimer a cunoscut-o pe Auguste Deter, pacienta care avea să facă din el un medic de renume.


Auguste Deter avea, spre deosebire de pacienţii întâlniţi până atunci, doar 51 de ani, dar prezenta tulburări de memorie, modificări de comportament, incapacitate de a mai întreprinde activităţi uzuale. Vârsta pacientei l-a determinat pe Alois Alzheimer să se aplece asupra cazului și să pună un prim diagnostic de demenţă presenilă.



În aprilie 1906, Auguste a murit. Cu toate că din fişa medicală reieşea că decesul ar fi survenit în urma unei septicemii, autopsia a evidenţiat modificări necunoscute până atunci: reducerea masei creierului în regiunile frontale şi parietale, celule nervoase distruse, scoarţa cerebrală fiind brăzdată de depuneri de albumină. Cazul a fost prezentat la cea de-a 37-a Conferinţă a Psihiatrilor din sud-vestul Germaniei, la Tübingen, pe 3 noiembrie 1906, ca ''o boală neobişnuită a cortexului cerebral''. Acesta a fost primul caz semnalat de atrofie difuză presenilă a creierului, afecţiune care, la propunerea medicului Emil Kraepelin, poartă numele ''Boala Alzheimer''.


Se tratează boala Alzheimer?


Maladia Alzheimer, una dintre cele mai scumpe boli ale secolului XXI, este progresivă şi ireversibilă, dar rapiditatea agravării depinde de la o persoană la alta. Demenţa Alzheimer reprezintă peste 50% din cazurile de demenţă, prevalenţa sa dublându-se la fiecare 5 ani după vârsta de 60 de ani, arată datele site-ului www.alz.ro.



Zilele trecute, americanii au anunţat că Biogen a descoperit un tratament pentru Alzheimer care costă 56.000 de dolari pe an, cu mult peste cele mai ridicate estimări ale analiştilor

Decizia Biogen de a stabili preţul nou aprobatului tratament a reaprins dezbaterile cu privire la costurile medicamentelor din Statele Unite, cea mai mare şi profitabilă piaţă medicală din lume, scrie Financial Times.


La scurt timp după ce a obţinut aprobarea autorităţile americane cu privire la cel mai nou medicament pentru Alzheimer din ultimele două decenii, grupul de biotehnologie din Massachusetts a anunţat că preţul va fi cu mult peste cele mai ridicate estimări ale analiştilor.


Biogen a fost aspru criticat pentru preţul pe care l-a atribut medicamentului, numit aducanumab, în condiţiile în care compania a fost asaltată ani la rândul cu reproşuri privind costurile medicamentelor pentru sclerozele multiple şi atrofia musculară spinală.


Preţul medicamentului pentru Alzheimer a provocat un val de discuţii contradictorii în rândurile doctorilor şi oamenilor de ştiinţă, mulţi dintre ei spunând că nu există nicio dovadă conform căreia tratamentul ar funcţiona.


Ce înseamnă Alzheimer?



Deşi a fost descoperită în urmă cu un secol de neuropatologul german Alois Alzheimer, afecţiune degenerativă progresivă a creierului, care se manifestă mai ales la persoane de vârstă înaintată, duce la pierderea capacităţilor intelectuale, fiind însoţită de tulburări comportamentale.

Tratamentele dezvoltate în ultimele decenii nu au făcut decât să îi încetinească evoluţia, în timp ce maladia rămâne prea puţin “descifrată”.


Numită şi "boala care răpeşte memoria", maladia care are și o zi dedicată la nivel mondial în 21 septembrie, a cunoscut în ultimii ani o adevărată explozie.


Aproximativ un sfert de milion de români suferă de această afecţiune. Cei mai predispuşi sunt vârst­nicii, mai mult de 90% din îmbolnăviri fiind înregis­trate la persoane peste 65 de ani. Totuşi, au fost înre­gistrate şi cazuri de persoane relativ tinere, de 40 de ani sau chiar mai puţin. Vulnerabile sunt, în primul rând, persoanele sedentare, persoanele care se uită mult la televizor, care au o alimentaţie cu multă carne şi gră­simi saturate. Însă, după cum remarca, cu umor amar, un neurolog: "Există şi maratonişti vegani care dezvoltă Alzheimer".


De ce? Pentru că această boală este favorizată nu doar de lipsa mişcării şi de o alimentaţie greşită, ci şi de nivelul ridicat de stres, de episoadele depresive ale vieţii, precum şi de factorii genetici. Ea atacă mai puţin bărbaţii şi mai mult femeile, acestea din urmă având simptome mai grave şi o evoluţie mai rapidă a bolii, mai ales în condiţii de inactivitate.



Poate fi prevenit Alzheimer-ul?


Sub presiunea exploziei de cazuri de Alzheimer din ţările civilizate, cercetătorii au avut o mobilizare fără precedent şi au reuşit să găsească soluţii pentru a reduce foarte mult riscul de a dezvolta boala. E adevărat, există scep­tici care afirmă că nu sunt suficient studiate toate remediile şi meto­dele de prevenire, dar rezultatele studiilor, făcute pe grupuri mari de oameni şi pe perioade lungi de timp, nu lasă nici o îndoială: Alzheimerul poate fi prevenit.


Cum?



Un grup de medici britanici şi norvegieni au verificat efectul vitaminelor B6, B9 şi B12, pe un grup de voluntari, cu vârsta de peste 70 de ani şi cu risc mărit de a dezvolta Alzheimer. Rezultatul a fost uluitor! După şapte de ani de administrare zilnică a com­plexului de vitamine B, subiecţii prezentau o atrofiere a creierului de şapte ori mai mică faţă de grupul martor, care luase remedii pla­cebo. Mai mult, persoanele care con­sumau suplimente de complex B aveau o memorie mai bună (cu 70%), erau mai opti­miste, aveau o coordonare neuromotorie şi o atenţie mult superioare celor din grupul placebo. Acest studiu a fost refăcut şi de alţi cercetători, folosindu-se întregul complex de vitamine B, iar rezultatele au fost foarte bune. Practic, după decenii de cercetare, s-a constatat că adminis­trarea acestor vitamine este cel mai puternic medicament cunoscut pentru prevenirea Alzheimerului.


Zincul şi seleniul



Mai multe cercetări arată că la bolnavii de Alzheimer, nivelul zincului din organism este mai scăzut decât la persoanele sănătoase. Simpla adăugare a acestui mineral în dietă nu a produs nici o ameliorare a acestei boli, rezultat constatat în studiile făcute atât pe animale, cât şi pe oameni. În schimb, combinaţia de zinc cu seleniu, vitamina C şi aminoacizi se pare că ar fi una din cheile prevenirii şi chiar a ameliorării acestei maladii. Zincul şi seleniul se află în cantităţi mari în scoicile comestibile, în gălbenuşul de ou şi drojdia de bere.


Controlul tensiunii arteriale şi al colesterolului



Chiar şi cei mai sceptici medici neurologi recu­nosc astăzi că prevenirea şi tratarea cu succes a hiper­tensiunii este un factor decisiv pentru a evita apariţia Alzheimerului. De asemenea, menţinerea colestero­lului şi a trigliceridelor în limite normale este de un imens ajutor pentru a preveni procesele de atrofiere a creierului.

Gimnastica minţii

Una dintre căile considerate sigure pentru prevenirea Alzheimerului este stimularea con­tinuă a creierului, în primul rând prin învăţarea con­tinuă a unor lucruri noi. Iar lucrurile pe care le memorăm este bine să fie cât mai diverse: cuvintele unei limbi străine, modul de operare cu un program de calculator sau versurile unei poezii. Și continuarea muncii, până la vârste cât mai înaintate, este unul din mijloa­cele cele mai eficiente pentru evitarea atrofiei cere­brale, pensionarea fiind un moment critic pentru de­butul acestei boli.

Igiena orală

O igiena orala adecvata nu doar ca ne fereste de carii, dar amână instalarea bolii Alzheimer. Oamenii de stiinta norvegieni au descoperit ca bacteriile care provoacă gingivitele migrează la creier. Odată ajunsă în creier, bacteria responsabilă de inflamarea gingiilor produce o proteină care omoară celulele nervoase. Ceea ce duce la pierderea memoriei și, ulterior, la Alzheimer.


Igiena orala precara ar fi responsabilă și pentru creșterea tensiunii arteriale. Persoanele care nu se spală pe dinți așa cum trebuie sunt cu 20 la sută mai predispuse la o astfel de afecțiune, arată un studiu amplu realizat în anul 2018.