• Lumea in Stiri

Apa cu cip de la Olanesti

de Simona Șerbănescu, jurnalist Radio România Actualități

Prin celebrele stațiuni de pe Valea Oltului am trecut de sute de ori, fără să mă opresc. Doar în Călimănești am fost de câteva ori, când eram mică, cu bunica mea care făcea câte o cură cu apă de la izvorul 7 pentru ficat.



Nu eram deloc încântată de mirosul parcă de ouă clocite, în schimb purtam mândră sticla cu un soi de ham din piele, un semn de recunoaștere pentru turiștii stațiunii.


Ei bine, anul acesta am făcut un popas în celebra Stațiune Olănești, renumită pentru apele cu efect terapeutic, dar și pentru aerul curat din depresiunea subcarpatică.


Le-am simțit pe amândouă din plin, de cum m-am oprit fix în centrul stațiunii, aproape de strada care urcă spre Parâng, în mirosul apelor minerale, care au primit medalia de aur la Expoziția Internațională de la Viena în 1873, amestecat cu aroma brazilor.


Din centrul stațiunii, cu parcul înverzit și foișoare, am urcat spre drumul care duce la celebrele izvoare, printr-o stațiune mai mult pustie, între sezoane și încă în pandemie, acum parcă cu prea multe hoteluri și vânzători ambulanți.

Bluze, brelocuri, lanterne, ceasuri, genți, gentuțe și baticuri, tot felul de magneți pentru nostalgici, cu Ceaușescu dar și cu Arsenie Boca, miere, siropuri, ba chiar și câteva lăcrămioare de dus acasă, în ghiveci.


Pare că nimic nu lipsește, dar aflu de la vânzătorii ambulanți că dacă nu m-am cazat în stațiune tocmai apa lipsește, pentru că nu voi putea gusta din izvoarele de la Olănești.


Și dacă aș sta, doar anumite hoteluri pot da cipurile speciale, chei fermecate ale izvoarelor de-aici.

E drept, la asta nu m-am așteptat, așa că am pornit să văd cu ochii mei cum sunt închise cele 24 de izvoare, despre care am crezut că sunt simbolul Olăneștiului.

Se pare că m-am înșelat, pentru că pe drum am aflat că Turnul de la Olănești ar fi simbolul stațiunii. Dar și el era la fel de încuiat ca și izvoarele.




Noroc că natura este darnică și nu am avut nevoie de nici un cip să trag adânc aer în piept și să gust din apa terapeutică a unui izvor rătăcit în pădure.