• Lumea in Stiri

Bucuria inceperii scolii sau minunea care tine trei zile?


Azi copii au început școala. Dar pentru cât timp?


Oare va ține tot ca în septembrie o săptămâna sau trei zile cât ține o minune? Ieri îi spuneam fiicei mele că azi se va duce la școală și ea zâmbea și era fericită că își va revedea colegii și pe doamna învățătoare. Fiica mea este în clasa întâi într-o școală de stat unde a avut norocul să aibă o învățătoare bună, dedicată și copii cu care s-a împrietenit și s-a format un nucleu strâns.

În cele 11 luni de școală online, copilului meu i-a dispărut bucuria și sclipirea din ochi. Sigur, la început am trecut și noi prin faza aia de bucurie că stăm acasă, petrecem mai mult timp împreună, face ore online dar.... cât să țină și bucuria asta de moment?

Nu a ținut decât vreo săptămână. După aceea, fiica mea îmi tot repeta “nu mai vreau fișe, nu mai vreau acasă, vreau la școală cu Doamna, tu nu explici ca doamna” și copilul meu avea dreptate. NU eram Doamna. Doamna învățătoare este Doamna ei, cea care o învață să scrie și să citească, cea care se impune într-un mod blând, cea care știe să îi mângâie dar și să îi dojenească dacă este cazul ...tot cu blândețe!

În perioada stării de urgență, când noi încă eram în clasa 0, a fost cum a mai fost. Din septembrie, de când am început clasa întâi, s-a schimbat totul. A început să scrie literele de mână, să citească, să facă adunări și scăderi la matematică și probleme cu necunoscute.


Necunoscută este și școala online pentru noi, dar pentru ei?

Ca părinte, am fost pusă de multe ori în dificultate, pentru că nu știam cum să îi explic sau să o ajut. Mă uitam la ea cum tânjea după doamna și colegii ei. Pentru că da, partea educațională a fost cum a fost dar... socializarea?

Partea socială a lipsit cu desăvârșire lunile astea și copiii simt nevoia de discuție, de joacă cu ceilalți, față în față.

Ca fiica mea sunt milioane de copii din țara asta.

Și mă întreb ce viitor au copii ăștia? Ce viitor are un copil de clasa a XII-a căruia îi bate bacalaureatul la ușă?

Teama de COVID-19 a închis tot, dar a lăsat și traume psihice.

Pentru că virusul ăsta te transformă dintr-un om normal într-un om anxios, fără libertate, fără socializare. Ne este nouă, adulților, greu. Dar copiilor? Pentru că, da, copii au cel mai mult de suferit.

Sunt una dintre persoanele care crede în virus dar NU mai suport să văd tristețea din ochii copilului meu, că nu merge la școală. NU mai suport să văd chinul de a face școală online, când ar putea să se ducă la școală, dar statul nu este niciodată pregătit!

Sâmbătă am avut o sedință cu părinții online, unde doamna învățătoare ne-a explicat cum se face reîntoarcerea la școală. Și asta pentru că fetița mea este la o școală care s-a implicat, care le-a creat condiții ca ei să se întoarcă în siguranță.

Dar... restul? Ministerul a dat un Ordin și atât. Iar răspunsul la întrebările părinților cine le dă ?

Pentru că da, sunt situații care pot apărea, sunt întrebări fără răspuns pentru mine, ca părinte. Sper doar ca fata mea să nu răcească, să se ducă la școală cât mai mult și atât. Mi-aș dori ca statul să fie mai bine pregătit, să existe soluții pentru educația copiilor, nu când dăm de un virus să închidem școlile, să ne pese de educația copiilor.

Și, oare, cât timp vor fi școlile deschise?


Articol primit de la o cititoare a site-ului, Ella-Maria Marin Foto 1: World Vision

38 views0 comments