• Lumea in Stiri

Caii sălbatici, câinii și oamenii de la Cernobîl


La 35 de ani după cel mai grav accident nuclear din istorie, explozia reactorului 4 al centralei nucleare de la Cernobîl (26 aprilie 1986), natura şi-a reintrat pe deplin în drepturi, vegetaţia acoperind părţi din localităţile din jurul centralei iar porcii mistreţi, lupii, căprioarele şi caii sălbatici au profitat de absenţa omului şi s-au înmulţit.


Autorităţile ucrainene susţin că această zonă de excludere, contaminată radioactiv din jurul centralei nucleare nu va fi sigură pentru oameni timp de 24.000 de ani.


Ea se dovedeşte însă prosperă pentru o specie de cai sălbatici în pericol de dispariţie.


Este vorba despre o specie de cai sălbatici originară din Asia, denumită calul lui Przewalski, după omul de ştiinţă rus Nikolai Przewalski care a descoperit-o în zone de la marginea deşertului Gobi.


Aceşti cai au fost reintroduşi de oameni de ştiinţă în zone din Mongolia, China şi Rusia, în cadrul eforturilor de conservare a speciei. În cadrul unui astfel de program, 30 de cai au fost aduşi în zona din jurul centralei nucleare de la Cernobîl în 1998, pentru a înlocui în lanţul trofic o specie dispărută de cai din această regiune - Tarpanul.





Experimentul desfăşurat în Ucraina a fost oprit la un moment dat, însă caii au rămas liberi în regiune şi s-au înmulțit.


În prezent, în zona de excludere din jurul cenrtalei nucleare trăiesc 150 de astfel de cai sălbatici, iar alţi aproximativ 60 de cai trăiesc peste graniţă, în Belarus.


De-altfel, în zona contaminată de la Cernobâl, oameni şi animale trăiesc într-o relaţie curioasă . BBC a făcut un amplu reportaj despre relația dintre câinii care-și fac veacul în zona din preajma fostului reactor și paznicii locului.





Sunt mulţi câini abandonaţi care au fost oarecum adoptaţi de cei care păzesc zona.


Unul dintre gardieni, numit în reportajul BBC Bogdan, povesteşte că și-a dat seama că încă din primele sale zile de gardian la Cernobîl a trebuit să împartă locul cu o haită de câini.

Bogdan lucrează acolo de 2 ani și a ajuns să cunoască bine câinii.


Unii au nume, alții nu. Unii rămân în apropiere, alții - vin și pleacă după bunul plac.


Bogdan și ceilalți paznici îi hrănesc, le oferă adăpost și ocazional le oferă îngrijiri medicale. Şi, nu în ultimul rând, îi îngropă când mor.


Toți câinii sunt, într-un anumit sens, refugiați ai dezastrului din 1986 în care a explodat reactorul nr. 4 de la centrala nucleară de la Cernobîl. Zeci de mii de oameni au fost evacuați din orașul ucrainean Pripiat. Li s-a spus să-și lase animalele de companie în urmă.


Soldații sovietici au împușcat multe dintre animalele abandonate într-un efort de a preveni răspândirea contaminării. Dar, fără îndoială, unele animale s-au ascuns, au supraviețuit și au astăzi urmași.


Treizeci și cinci de ani mai târziu, sute de câini fără stăpân cutreieră acum zona de 2.600 km unde nu e permis accesul. Nimeni nu știe care dintre câini provin direct de la animale de companie abandonate acum 35 de ani și care s-ar putea să fi rătăcit în zonă din altă parte. Dar acum toți sunt câinii zonei.


Durata medie de viață a câinilor este de doar cinci ani, potrivit Clean Futures Fund, o organizație neguvernamentală care monitorizează și oferă îngrijire câinilor care trăiesc în zona de excludere.



Unii dintre câinii de la Pripiat, Cenobîl, au devenit chiar mici vedete pe rețelele de socializare.


Uneori, gardienii sunt cei care le fac injecţii contra rabiei sau îi curăţă de căpuşe.


Poreclele câtorva câini au legătură cu tragedia care s-a întâmplat acum 35 de ani la Cernobîl. Unuia dintre câini I se spune Alpha, nume se referă la un tip de radiații.


Tarzan este un câine binecunoscut turiștilor din Cernobâl, el face trucuri la comandă și locuiește în apropierea faimoasei instalații radar Duga construită de sovietici. Apoi, există Cârnat - un câine scurt și gras, căruia îi place să se încălzească iarna culcându-se pe conductele de încălzire.


Bogdan, paznicul care a vorbit cu reporterii BBC, spune că animalelor ar trebui să li se permită să trăiască în continuare în zonă: „Ne dau bucurie”, răspunde el. „Pentru mine personal, acesta este un fel de simbol al continuării vieții în această lume radioactivă, post-apocaliptică”.


Foto: Facebook SoloEast Travel