• Lumea in Stiri

Calator la Cincsor

de Simona Șerbănescu- jurnalist Radio România Actualități

Poarta îngropată în zidurile din piatră se deschide și lasă deja să se vadă aleea care duce la intrarea în biserică. Câteva trepte coboară spre intrarea adăpostită a micii minuni de la Cincșor.

Nu la fel de populară ca Viscri ori Saschiz, satele Transilvaniei cunoscute în ultimii ani mai mult datorită Prințului Charles, pe drumul Făgărașului este o veche localitate săsească, Cincșor, cu una dintre cele mai bine conservate Biserici Fortificate din zonă care, în plus, nici nu are lacătul pe ușă.

Poarta s-a deschis și pentru mine, turist rătăcit după un an pandemic în care aici au mai ajuns doar 2500 de vizitatori, îmi spune Carmen Schuster, ghidul meu într-o scurtă istorie a locului.

Biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea, pe fundația vechiului lăcaș de cult roman, de secol XIII, și este una dintre singurele care are 2 ziduri de apărare, ceea ce face să pară un mic labirint. De jur împrejurul bisericii există 4 turnuri de apărare, doar unul se poate vizita, Turnul Slanei, iar în interior orga și instrumente de suflat care amintesc de poveștile și obiceiurile săsești.


Pentru că Biserica de aici este mai mult culturală, cu foarte puțini enoriași, susținută de programul Asociației Contrafort Pro Cincșor condusă de Carmen Schuster care, prin proiecte muzicale și de artă modernă deschide larg porțile locașului celor interesați și de cultură.

Instrumentele de suflat ce decorează parte a pereților interiori amintesc de muzicile de Cincșor, tradiție renumită în perioada anilor 1870-1930, chiar dacă astăzi nu mai are cine să le anime. A rămas funcțională, în schimb, orga realizată în 1805 de constructorii familei Samuel Metz, renumită în zona Transilvaniei.

În Biserică, trei plăci comemorative amintesc de sașii deportați din Cincșor, inclusiv de cei care au sfârșit în perioada deportărilor în zona Ucraina, din fosta Uniune Sovietică, după cel de-Al Doilea Război Mondial.


Marele exod avea să vină, însă, în perioada comunistă. După ce, în secolul XX, populația de aici era majoritar săsească, în anii 70 și apoi la începutul anilor 90, localitatea, ca multe altele din Transilvania, practic s-a depopulat, iar acum mai sunt aproximativ 10 sași, persoane în vârstă care nu au mai emigrat.

Probabil că aici se încheie istoria sașilor din Cincșor, spune Carmen Schuster.


La rândul ei originară din Cincșor, Carmen Schuster este săsoaică. A plecat din țară înainte de Revoluție, în anul 1984, și a mers în Germania, unde a lucrat în sistemul bancar. După Revoluție a revenit în România: „A fost o întâmplare, nu aveam de gând să mă întorc. A existat un proiect în Germania și proiectul m-a adus în România. M-am întors în Cincșor și când am văzut halul în care erau aceste clădiri am zis că trebuie să facem ceva”.


A înființat o asociație, Contrafort Pro Cincșor, a cumpărat casele părăsite și a angajat specialiști de la Universitatea de Artă din București, care au lucrat în Cincșor timp de un an.

Restaurarea a fost realizată de Carmen Schuster și de soțul său german din fonduri proprii. Acum aici sunt case de oaspeți, unde ajung cei care își doresc să descopere Transilvania și Biserica Fortificată, o mica minunăție dintr-un colț de lume în care timpul pare, uneori, că se oprește în loc. La fel ca ceasul cu limbile încremenite, dăltuit direct pe zidul unuia dintre cele patru turnuri de piatră ale Bisericii Fortificate.