• Lumea in Stiri

Cine mai are nevoie de cultura în pandemie? Arta in online

Updated: Apr 5


O prietenă povestea, la un moment dat, pe Facebook, că a fost la teatru online, cu familia.


Am fost cu toții într-o sală mare de minim 3.700 de locuri (dar cred că, de fapt am fost cel putin 7.000). Probabil este un record de audiență pentru o piesă de teatru, live” – scria Adina Luca.

Experiența i-a reamintit că iubește teatrul și că îi era dor să simtă energia de pe scenă.


Dar concluzia era clară: „Nu, nu-mi doresc să rămâna așa... nu-mi doresc să văd la televizor piese de teatru... În sală este o altă energie, simți altfel totul... Dar, am o prietena care spune că viitorul este al acelora care se vor reinventa, care, în loc să-și plângă de milă, sunt ingenioși și dispuși să facă ce nici cu gândul nu gândeau că vor face vreodată. Iar oamenii ăștia, actorii din seara asta, asta au făcut! Pentru unii a fost o șansă. Adriana Trandafir spunea că nu a crezut că va mai juca vreodată după lockdown și după tot ce a urmat. Și că, într-un fel, se împăcase cu ideea, dar a îmbrățișat oportunitatea și a jucat magistral! Pentru alții a fost o revelație. Marius Manole a sintetizat în câteva cuvinte ceea ce eu cred că vor fi anii care urmează: nu înțeleg cum din atâția oameni din țara asta nu ne-am gândit mai devreme la asta. S-a jucat cu pasiune, ca și cum ar fi fost ultima piesă din viața tuturor... Sau poate prima... S-a dat tot. S-a râs, s-a plâns, s-a trăit! S-a aplaudat cu lacrimi în ochi, în picioare, la sfârșit! Fabulos!


Totul, de pe canapea.


Am întrebat-o cu ce s-au îmbrăcat „la teatru”. „Nimic special” – îmi răspunde. „Și poate că și asta a lipsit din peisaj. Ajung la concluzia că fiecare activitate din viața noastră necesită acum o pregătire pentru a intra în starea aceea”.


Altcineva are o revelație: WOW! Iată șansa mea de a merge la teatru românesc. Cum fac?


Răspunsul vine imediat: Înțeleg ca va fi din nou live pe 14 februarie. A fost super tare, cu vizitat culisele la început și cu comentariile actorilor la sfârșit.


Este vorba de piesa Peretele, regia Lia Bugnar, care se joacă la Metropolis.





Intru pe pagina Teatrului, să văd dacă mai e valabil spectacolul de pe 14 februarie, și observ, în partea de jos, următorul anunț: Din respect pentru actori și public avem rugămintea să veniți cu 30 de minute înainte de începerea spectacolului.


Zâmbesc. Și mă întreb ironic dacă este valabil, oare, și pentru reprezentațiile online.


În online, s-au mutat nu numai teatrele, ci și muzeele, bibliotecile. Toate s-au văzut, în ultimul an, de acasă, din faţa calculatorului.



Și nu puțini au fost cei care au acceptat invitația virtuală la tururi gratuite, spectacole, sau accesul la colecţii sau cărţi valoroase prin intermediul internetului.


Muzee, case memoriale, castele şi conace au putut fi văzute de acasă, de pe canapea.


Cu un click.


Au fost, însă, şi situaţii în care, pentru anumite evenimente s-au vândut bilete online.


Eu, de exemplu, sub impulsul nostalgiei unei vacanțe la Amsterdam, m-am plimbat, într-o seară, cu ajutorul cursorului prin galeriile de la Van Gogh Museum.


Pentru a ne ajuta să descoperim cele mai importante opere de artă online, Google are parteneriate cu peste 60 de muzee și galerii din lume - Google Art Project .


Poți vizita Casa Albă, Muzeul de Artă Islamică din Quatar și poți vedea arta stradală din Sao Paulo. Aici aveți lista completă a muzeelor.


Iar aici puteţi vedea lista muzeelor şi expoziţiilor temporare din România care pot fi vizitate online.


Nimic nu se compară, însă, cu admirarea unei opere de artă în sala în care este expusă.


La fel, nici energia unui concert nu este aceeași.


Chiar și așa, cultura nu a dus lipsă de public anul trecut. Ba, unii au avut chiar mai mult timp să se întoarcă la pasiuni, la lucruri care îi interesează, care le plac și pentru care – înainte de pandemie – se plângeau că nu mai au timp. Sau stare.


E adevărat, și înainte de pandemie existau galerii sau biblioteci online, însă, ultimul an a făcut ca inițiativele culturale online să fie multe, inedite, surprinzătoare. Poate chiar un test pentru unii.


Sunt actori sau cântăreți care de-abia în pandemie au luat în serios „scena online”.


Și-au deschis canale de youtube și au încercat să atragă publicul, fiind chiar mai inventivi decât la teatru.




Îmi amintesc că am văzut, la un moment dat, o știre despre o actriță care, în pandemie, a transmis în fiecare seară un jurnal de știri … din șifonier.


Unii spun că pandemia de COVID-19 ar trebui să fie o lecție pentru cei implicați în domeniul artelor. Că trebuie să-și adapteze conținutul.


Vor apărea noi forme de expresie, dar este clar că nu vor dispărea nici cinematograful, nici teatrul, nici sala de concerte.


Mulți artiști s-au temut că riscul, în toată această perioadă, poate fi acela de a învăța publicul că produsul cultural este gratis , pe internet.


Cel mai greu încercați de suspendarea spectacolelor cu public sunt – încă - actorii care joacă în teatre independente, pentru că nu beneficiază de un loc de muncă stabil și sunt plătiți doar la fiecare apariție pe scenă.


Cei mai mulți au căutat și caută în continuare soluții disperate pentru cheltuieli imediate. Un grup de actori independenți a lansat o platformă online de donații care să-i ajute pe aceștia să își plătească chiriile.





Sprijinul din partea statului a fost timid. Ministerul Culturii a lansat Acces Online 2020, un fond dedicat proiectelor culturale desfășurate exclusiv pe net, unde artiștii și lucrătorii culturali independenți pot obține finanțări de cel mult 50.000 de lei.


Pentru programul ăsta, însă, nu s-a renunțat la dosarul în format fizic.


Lipsa de interes, susțin criticii, s-a văzut și din faptul că schema de ajutor de stat pentru sectorul cultural independent arată cum se raportează statul la Cultură. Beneficiarul principal e industria de divertisment, iar artiștii independenți nu pot accesa fonduri. Ei trebuie să se descurce pe cont propriu.


Ultimul gest de revoltă față de lipsa de implicare a autorităților a fost cel al lui Alexander Nanau, regizorul documentarului "Colectiv", multiplu premiat în plan internațional, care a refuzat să primească o decorație din partea președintelui Iohannis cu ocazia Zilei Culturii.



Pe de altă parte, Podcasturile au luat un avânt enorm în pandemie.


Nu mai puţin de aproape 900.000 de noi podcast-uri au fost lansate online anul trecut, în toată lumea. Aproape triplu faţă de totalul din anul anterior. De-altfel, în doar cinci ani, numărul podcast-urilor produse a crescut de 17 ori, potrivit Chartable, care estimează că numărul descărcărilor aproape s-a triplat în 2020. Podcast-urile pe teme culturale se află pe locul 2 , după cele educative.


În ce privește, însă, tendințele consumului cultural în pandemie, potrivit unui studiu, realizat la sfârşitul anului trecut, în perioada de izolare din cauza pandemiei de COVID-19 35% dintre români au citit cărţi, iar 88% au ascultat muzică pe diferite dispozitive.


Se poate observa o creştere a procentului celor care au declarat că în 2020 au citit mai multe cărţi şi au ascultat mai multă muzică.


În 2019, 22% dintre respondenţi au declarat că au citit cărţi, în 2020, 35% dintre respondenţi au menţionat acest lucru. În 2020, 88% dintre respondenţi au ascultat muzică (pe diferite dispozitive) comparativ cu 74% în 2019.


În ceea ce priveşte consumul de teatru, în 2019, 27% dintre respondenţi declarau că au mers la teatru, în 2020 doar 22% dintre respondenţi intenţionau să meargă la teatru în spaţiu închis şi 43% intenţionau să participe la spectacole de acest tip în aer liber (indiferent de situaţie sau dacă situaţia generată de pandemie ar rămâne la fel sau s-ar îmbunătăţi).





53 views0 comments