• Lumea in Stiri

Cum se schimbă viața unui copil



Liliana Nicolae

Bârladul pare un oraş obișnuit. Are un parc mare, spre periferie, o grădină zoologică şi o casă de copii. Astăzi, casa se numeşte, de fapt, Centru pentru copii abuzaţi.


Pe vremea lui Ceauşescu, i se spunea Casa de orfani şi era cel mai mare orfelinat din ţară. Au fost perioade în care trăiau acolo, claie peste grămadă, chiar şi 1000 de copii.


Acum, lucrurile par să se fi schimbat. Cel puţin în ceea ce priveşte numărul de copii. Dar, ajung acolo, pe lângă copiii abandonaţi, şi copiii exploataţi.


Dacă ai avea o baghetă magică, ce ai vrea să schimbi în viaţa ta?” – o întreabă un psiholog pe o fată de aproape 14 ani, tunsă scurt. Arată și se poartă ca un băiat. „Nu spun. Pentru că nu cred că se va împlini” – spune fata cu o voce groasă. „Ia încearcă! Ia să vedem!” - insistă psihologul. „Îmi doresc să mă adopte şi pe mine cineva. Să am o familie mai bună, care să aibă încredere în mine.”


Mădălina e cea mai mare dintre cei trei fraţi cu care se află la centru. Florin – mijlociul – vede lucrurile mult mai clar. În alb şi negru. De fapt, în bun şi rău. „Păi, cu mama era o viaţă, cu tata – altă viaţă! Mama era bună, tata era rău. Mama făcea curăţenie, făcea mâncare... tata ce făcea? Bea şi stătea toată ziua în pat, la televizor!”


Mama celor doi copii a murit. A lăsat în urmă zece copii: pe trei dintre ei i-am întâlnit la centrul din Bârlad. Restul – răspândiţi prin ţară. Sau prin lume.


„Tu de ce ai venit aici?” – o întreab pe cea mai mică dintre cei trei fraţi, o fetiţă tunsă şi ea scurt, băieţeşte. „Ca să-mi găsesc o familie mai bună”- vine răspunsul.


Copiii evită să spună de ce au plecat, de fapt, de la ei de-acasă.


Deveniseră ceea ce se cheamă copii exploatați prin muncă. Este o expresie, aparent, greu de definit. Până la urmă, un copil este exploatat dacă dă o mână de ajutor în gospodărie?


Practic, în România, munca forțată este interzisă prin lege. Scrie în Constituție, la articolul 39, alineatul 1. Iar articolul 45, alineatul 3, nuanțează: „Exploatarea copiilor, folosirea lor în activități care le-ar afecta sănătatea, moralitatea, sau care le-ar pune în pericol viața ori dezvoltarea normală sunt interzise“. Un pic mai jos, la alineatul 5, scrie: “copiii sub 15 ani nu pot fi angajați ca salariați.“


La țară, însă, copiii sunt mai întotdeauna folosiți ca o mână de ajutor în plus în gospodărie. E așa-numita educație prin muncă, într-o societate conservatoare, în care „bătaia e ruptă din rai” și „nici munca nu a omorât pe nimeni”.


Părinții spun frecvent că nu au alte surse de venit, că și copilul trebuie să aducă un ban în casă. Alții susțin că ei habar n-au că băiatul sau fata lor muncește la ferma de la marginea satului. În timp ce unii chiar spun că așa trebuie să fie, că și ei – când erau copii – munceau cot la cot cu părinții.


Există, însă, o graniță între un copil exploatat prin muncă şi unul care doar își ajută părinții. Dacă aduc o găleată de apă sau dau cu mătura din când în când, asta nu e exploatare. Dar dacă îți trimiți copilul să stea cu vitele zi-lumină la câmp, sau să spargă lemne, sau să lucreze în construcții, dacă îl mai și forțezi să facă aceste munci, asta e exploatare.


De fapt, exploatarea prin muncă e definită clar prin Convenția Internațională a Muncii. Există o listă cu muncile la care nu trebuie pus un copil. E vorba de muncile degradante (cum ar fi să facă curățenie la WC-uri sau să cerșească), de muncile grele, care le pun viața în pericol, și de muncile intolerabile: prostituția, încadrarea copiilor în armată, vânzarea de droguri sau pornografia.


Copiii despre care vorbeam mai devreme erau trimiși de tatăl lor să muncească prin sat ca să facă rost de bani pentru băutură și pentru țigări. „Munceam cu frații mei pe la vecini” – povestește într-un final, Mădălina. „Uneori, luam și de mâncare, dar fără să știe tata. Când îi dădeam banii, el îi bea. Atunci făcea scandal. Mă duceam în alte camere, dar venea după mine, țipa, mă jignea...”



Fata gătește, de voie, de nevoie, de la vârsta de 8 ani. Cel mai des făcea borș și salată de cartofi. Fratele se mai ducea după fier vechi. „Eu spălam. Tata făcea scandal... că nu-i place aia, că nu-i place aia...”


Sunt situații când copiii îi roagă pe asistenţii sociali să-i ia din familiile lor.


Așa a fost și în cazul celor trei frați. Le-au spus asistenților sociali că ei nu mai vor să stea acasă, cu tatăl lor. Alții nu vor să se mai întoarcă niciodată. Asta înseamnă că acolo s-a întâmplat ceva grav, că în sufletul lor e o traumă peste care nu pot trece. Psihologii spun că un copil exploatat prin muncă nu-și doreşte nimic. Iar dacă îl pui să-ți povestească despre copilăria lui, sapa și vaca sunt cuvintele cheie. Jucăriile nu există în vocabularul lor.


Acum câţiva ani, la Centrul din Bârlad a venit Costel. Într-o vară. El nu știa decât că trebuie să mulgă vaca, să dea de mâncare cailor, și chiar să facă mâncare, deși avea doar 10 ani. Era bătut, speriat, avea păduchi și era foarte firav. Fusese la școală, dar nu știa nici alfabetul. Mergea la școală doar ca părinţii, care erau alcoolici, să ia alocația.


Există copii care sunt trimiși la muncă de la 9-10 ani. Sunt puși să spargă lemne o zi întreagă. Alții aproape că sunt vânduți pentru o vară întreagă în schimbul unor sume modice. În urmă cu câţiva ani, un copil de 13 ani din Vaslui a murit într-un accident la o fermă din județul Giurgiu, strivit de o combină. Autoritățile au spus că acesta muncea ilegal, la ferma respectivă. De fapt, cei mai mulți copii exploatați prin muncă provin din județele Moldovei.


Pentru că, dincolo de mentalitate, sărăcia este principala cauză a exploatării prin muncă a copiilor.


În orașe, cea mai vizibilă formă de exploatare prin muncă a copiilor este cerșetoria, iar primul efect – renunțarea la școală. Copilul devine mai util în stradă, unde poate să câștige niște bani, decât la școală, unde poate să învețe niște lucruri.


Organizația Salvați Copiii atrage atenția că fenomenul este în creștere și că, în fiecare an, aproape 1000 de copii din România sunt exploatați prin muncă.





În fiecare an, la data de 12 iunie, este marcată Ziua mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor.


UNICEF spune că numărul copiilor exploatați prin muncă a crescut până la 160 de milioane la nivel mondial, înregistrându-se o creștere de 8,4 milioane în ultimii patru ani, în timp ce milioane de alți copii sunt expuși riscului ca urmare a impactului pandemiei de COVID-19.

Se semnalează o creștere semnificativă a numărului copiilor de vârste mici, 5-11 ani, care sunt exploatați prin muncă, aceștia reprezentând în momentul de față mai bine de jumătate din totalul înregistrat la nivel mondial.


Eliminarea oricărei forme de muncă în rândul copiilor, până în 2025, se regăseşte printre obiectivele prezente pe Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată la summit-ul ONU din septembrie 2015. Dar, probabil, doar un obiectiv, într-un document oficial.


129 views0 comments