• Lumea in Stiri

De ce era Bacovia așa de trist? 140 de ani de la nașterea poetului



George Bacovia, pe numele său real George Vasiliu, a fost un scriitor format la şcoala simbolismului literar francez.


Stilul său original, tonalitatea distinctă a versurilor sale, caracterizate de aşa-numita atmosferă bacoviană, de o copleşitoare dezolare, limbajul precis, tăios, sobru, ironic uneori, l-au impus pe Bacovia în rândul simboliştilor, el fiind considerat unul dintre cei mai importanţi precursori ai poeziei române moderne.

Poetul s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi a Zoei Vasiliu.


Încă de la vârsta de 6 ani, începe să înveţe limba germană. Apoi, între 1889-1890, urmează clasa întâi la un pension din Bacău. Într-o toamnă rămâne închis o noapte întreagă, din neatenţia paracliserului, în turnul bisericii Precista din oraşul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia „Amurg violet”, scrisă în 1899.


Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul „Tinerimii române” pentru desen artistic după natură.


În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia „Plumb”, pe care o va finisa totuşi abia în 1902.


În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Se înscrie apoi la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care nu o termină.

Colaborează la revista „Arta” de la Iaşi. Publică în suplimentul literar al ziarului „Seara”. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista „Orizonturi noi”. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul „Plumb”.


În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.

În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou în Ministerul Muncii. În 1921 se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.

În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului „Plumb”.


În 1925 devine primul director al revistei „Ateneul cultural”.


În 1926 tipăreşte pe cont propriu, la Bacău, volumul „Scântei galbene”. Îi apare şi volumul „Bucăţi de noapte”, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.

În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară.


În 1929 retipăreşte volumele „Plumb” şi „Scântei galbene” sub titlul „Poezii”, la Editura Ancora.


Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu.


În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor Români îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei. Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii.


În 1934 i se tipăreşte volumul antologic „Poezii”. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat „Opere”, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.

Un an mai târziu este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este editat în 1946 volumul „Stanţe burgheze”, pentru care va fi criticat de autorităţile comuniste. În 1956 i se publică un alt volum de „Poezii”.


Moare în ziua de 22 mai 1957, în locuinţa sa din Bucureşti.

Este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început, văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca cel mai important poet simbolist român şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.


Renica Andreescu, bibliotecar la Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” Giurgiu

669 views0 comments

Recent Posts

See All