• Lumea in Stiri

De ce poarta japonezii masca?


Irina Ștefan, de la Tokyo


Când coronavirus a ajuns în Țara Soarelui Răsare, japonezii au făcut ce fac de mult: și-au pus pe față măști. Cel puțin una. Dar, de multe ori, 2 chiar și 3. Și au făcut-o cu un gest firesc, le-au scos afară, la plimbare, de parcă acolo era locul lor, nu în spitale și farmacii, așa cum eram obișnuită.


Și, din toate măsurile de prevenire a îmbolnăvirilor, atât de controversate, aceasta a fost cea mai bună decizie și cea mai eficientă.


Cifrele vorbesc de la sine. Japonia, cu o populație de aproximativ 126 de milioane de locuitori, a avut până acum 508.802 bolnavi de coronavirus și 9.425 de decese. România, cu o populație de aprox. 19 milioane de locuitori, a avut 1.012.373 îmbolnăviri și 25. 441 decese (conform https://www.worldometers.info/coronavirus/)


Cifrele o iau, însă, razna când e vorba de Statele Unite ale Americii care, cu o populație de aprox. 332, 5 milioane de locuitori, a avut 32. 004. 640 de contagiați și 576.487 de decese.

Procentele sunt, evident, în favoarea Japoniei care, cu toate că nu a efectuat suficiente teste PCR, și nici nu a luat masuri drastice ca în Europa, e clar că a făcut ceva mai bine decât restul țărilor. Și anume: a purtat mască.





Firescul măștilor în Japonia nu a apărut din senin, o dată cu coronavirusul, ci își are rădăcinile în negura timpului în ritualirile religioase unde participanții își acopereau gura cu hârtie sau sakaki (frunze) pentru a pastra aerul pur.


Primele atestări vin din perioada Edo (1603-1868) când această practică a cuprins o parte mai mare a populației.


În această perioada se foloseau materiale textile pentru a acoperi gura bolnavilor. În perioada Meiji (1868-1912) se știe că erau foarte des folosite în mine, fabrici și construcții, fiind foarte elaborate și performante, cu diferite materiale și filtre de aer.


În 1879 chiar apăreau în ziar și se recomanda procurarea lor.


Negoțul lor înflorește în preajma Primului Război Mondial, în epoca Taisho (1912-1926) când apar din cele mai variate materiale cum ar fi pielea sau catifeaua.


Gripa spaniola (1918-1920) care a făcut numeroase victime în întreagă lume, le-a ridicat popularitatea făcându-le din produse de lux rare, produse de uz zilnic pentru marea majoritate a populației.


În perioada Showa (1926-1929) apar primele măști tridimensionale similare cu cele de azi, iar spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial sunt transformate din motive economice în sărmanele măști de tifon.


În 2003, odată cu răspândirea virusului SARS, fratele mai mare al lui coronavirus, și alte țări asiatice adoptă purtatul măștii.


După cum putem vedea, masca este cumva înrădăcinată în cultura japoneză. Inițial scopul ei a fost unul ritual și igienic. Dar, în zilele noastre, este folosită în multe alte feluri care mai de care mai suprinzatoare.



Unul dintre ele este de a sublinia frumusețea. Este chiar un termen pentru femeile cărora le sta bine cu masca, se numește masuku bijin (frumusețe mascata) și sunt chiar concursuri de frumusețe de purtat masca unde, apparent, se ia în calcul frumusețea ochilor.


Înainte de pandemie și nu numai, unele japoneze purtau masca pentru a nu fie nevoite să se macheze sau pentru a ascunde unele parti neplăcute ale faței. Sau pentru a face nasul să pară mai proeminent.


Da, în Japonia, persoanele cu nasuri generoase sunt considerate frumoase.


Măștile au pătruns și în modă. Sunt tot felul de forme și de pattern-uri, astfel că, măștile roz cu fundițe sunt preferate de Lolite, cele negre de iubitorii de rock sau cei care vor să para mai duri și așa mai departe.


Acum se poarta foarte mult niste modele din anime-ul Kimetsu no Yaiba care reproduc hainele personajelor.


Mai sunt măști care se leagă în spatele urechilor cu un mănuchi de șnururi ce atârnă pe umeri. Și astea sunt doar câteva exemple care îmi vin acum în minte.


Când vine vorba de măști, strategiile de marketing sunt chiar haioase. De pildă, o firmă de cosmetice a scos pe piață un tip de mască de uz unic cu miros de zmeură care, pe lângă desing-ul drăguț, roz, pretind că reduc pofta de mâncare și, prin urmare, ajută la pierderea în greutate.




Fotografii de Irina Ștefan


Nu stiu cum acționează. Dar, mie, dacă-mi pune mie cineva miros de mâncare-n nas, toată ziua, mai mult că sigur, obțin efectul contrar.


Probabil, funcționează doar la japonezi unde totul e fix pe invers față de cum suntem noi obișnuiți.


Când vine primăvara japonezii suspină, și-și trag masca pe față deznădăjduiți și așteaptă melancolici trecerea florilor de cireș și ale prunilor, și a tuturor florilor, cu polenul lor cu tot. Masca este un aliat de baza în lupta împotrivă alergiilor declanșate de polen.


Încă o formă în care este folosită masca este aceea de scut, de unealtă socială. Scut împotriva ochilor iscoditori pentru sufletele plăpânde și timide. Mulți japonezi aleg să poarte masca pentru a se izola de restul lumii și a trece neobservați.


Sau aleg să îi protejeze pe semenii lor de posibili viruși. Protejandu-i pe ceilalți se protejează de fapt pe ei.


Așadar, din multiplele întrebuințări pe care japonezii le dau unei simple bucăți de material textil sau din polypropilen, tu, cititorule, nu crezi că ai putea găsi o întrebuințare care să ți se potrivească?


Irina Ștefan locuiește la Tokyo, în Japonia, din 2014.