• Lumea in Stiri

De Ziua Mondiala a Limbii Elene, despre moussaka

Updated: Feb 9

9 februarie este Ziua Mondială a Limbii Elene, data comemorării poetului naţional grec Dionysios Solomos.


Și în România, din 2018, este marcată oficial „Ziua Limbii Elene", cu scopul păstrării tradiţiilor, culturii şi limbii materne de către cei care aparţin acestei minorităţi etnice.


Limba greacă este limba oficială în Grecia şi în Cipru şi limbă a minorităților grecești din România, Albania, Armenia, Turcia, Italia, Ucraina sau Ungaria.


De asemenea, greaca este una dintre cele 23 de limbi ale Uniunii Europene.


De ce merită o Zi internațională?


Pentru că alături de latină (care nu mai e o limbă vorbită, vie), limba greacă este matricea pe care s-au format spiritul european și gândirea europeană cea mai înaltă, din epoca miceniană până astăzi. Și, desigur, limba religiei, mitologiei, a filosofiei, logicii, științei, medicinii, sociologiei, artei. Și lista poate continua.


Merită să vorbim de ziua limbii elene și despre gastronomia grecească, cu o tradiție de peste patru mii de ani, parte integrantă nu doar din istoria Greciei, pentru că și-a pus amprenta pe întreaga bucătărie vestică, dar a preluat, la rândul ei, din cultura vecinilor și a mediteranei. Vinul, grâul, uleiul de măsline au fost baza bucătăriei grecești antice, iar peștele era nelipsit.


Ce s-a mai schimbat?


Cucerirea Europei și a Indiei de către Alexandru cel Mare a adus influențe nordice și indiene preparatelor grecești. Mai târziu, s-a inspirat din cultura romană, otomană și turcă.


Și acum sunt preparate care-și păstrează denumirile turcești originale: “dolmades”, provenite din turcescul “dolma“, tzatziki tot din limba turcă, sau humusul din limba arabă.


O să vorbim însă despre moussaka, un preparat adoptat rapid și de bucătăria românească, ca multe alte preparate de origine grecească.


Cuvântul mousaka își are originea în limba arabă şi, potrivit definiţiei pe care o dă Alan Davidson în 'Oxford Companion to Food', vine de la cuvântul 'musaqqa', adică umed, care se referă probabil la faptul că umplutura din carne tocată este amestecată cu sos de roşii și nu se usucă. Deşi etimologia este admisă, este acceptat și faptul că originea cuvântului este în Turcia.

Dacă cercetează cu atenție moussakaua, pasionaţii de gastronomie sunt îndrumați către o carte de bucate medievală arabă, în care un istoric culinar a găsit o reţetă a unui strămoş al moussakalei, legată de termenul „musakhkhan“, o mâncare din Levant ce ar fi, de fapt, o variantă a clebrului preparat.


Pe de altă parte, turcii au publicat şi ei o carte de bucate, în 1862, unde poate fi găsită prima reţetă de moussaka. Aşa că dezbaterile pe această temă continuă. Dar toată lumea este împăcată.


Pentru că, indiferent cum se scrie, musacaua se prepară, de zor, sub diferite forme, în Balcani, Turcia sau Orientul Mijlociu.


Cea mai cunoscută rămâne, fără îndoială moussakaua grecească, prima ţară care a introdus sosul bechamel în reţetă.