• Lumea in Stiri

Doga, maestrul valsurilor care fac înconjurul lumii / VIDEO


Eugen Doga (84 de ani) este unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori basarabeni.


S-a născut la 1 martie 1937, în satul Mocra, raionul Rîbnița, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (astăzi Republica Moldova) .


Dacă spui Eugen Doga, spui şi muzica din filmul Maria -Mirabela sau muzica din filmul Șatra.


De-altfel, renumitul compozitor a semnat coloana sonoră la peste 200 de filme.


El a scris, însă, și lucrări de balet și multe melodii de dragoste care – la Chișinău – pot fi ascultate, uneori, în difuzoarele autobuzelor care străbat capitala Republicii Moldova în lung și-n lat.


De-altfel, la Chișinău, unde este foarte iubit, Eugen Doga are deja o stradă care-i poartă numele. Dar și o școală de muzică și un liceu.


2017 a fost anul pe care moldovenii i l-au dedicat în întregime, fiind Anul Eugen Doga. Compozitorul are și o planetă cu numele lui.


Mi se pare normal să mă bucur de toate astea în timpul vieții” – spune el.


Dintre toate lucrările lui, foarte cunoscut este, însă, un vals.


Și el a fost coloana sonoră a unui film rusesc – „Frumoasa și tandra mea fiară”.






De-altfel, rușii au ales acest vals pentru deschiderea Jocurilor Olimpice de la Soci, din 2014, iar UNESCO l-a numit a patra capodoperă muzicală a secolului XX.

Întâlnirea cu maestrul Doga, a avut loc în locuinţa sa din centrul Bucureştiului, undeva în apropiere de Piaţa Unirii. Am vorbit despre cântecele lui, iar pe unele le-am ascultat, ba chiar le-am cântat.


Îmi spune că celebrul vals , care a cucerit lumea, s-a auzit pentru prima dată în 1976.


Orchestra Moldfilmului l-a cântat şi a trebuit să-l scrie de pe o zi pe alta. „O presiune imensă”– îmi povesteşte Eugen Doga.


„3 minute şi 5 secunde. Nici o secundă mai mult, că se termină pelicula. Mie nu-mi place ca după lucrările mele să pun punct. Nu. Prefer semnul întrebării, pentru că punctul închide uşa. Iar mie-mi place când uşile sunt deschise. ”


- V-aţi aşteptat la succesul pe care l-a avut acest vals?



- Nici vorbă! Nici nu ştiam ce am scris! Seara la ora 7, m-am apucat să-l scriu, iar dimineața venea orchestra și trebuia să înregistreze, iar partiturile trebuiau copiate pentru fiecare instrument în parte, nu e lucru ușor. Nu eram eu, dar eram un ghem de frică! Şi după ce au cântat, muzicanţii au început să bată cu arcuşurile în pupitru, semn că le-a plăcut. Instrumentiştii sunt cei mai mari critici.


- Cum a ajuns Ronald Regan să spună despre valsul dvs că este cea mai frumoasă creație a secolului XX?


- Nu l-am auzit, am citit numai. Dar îmi place lucrul ăsta, pentru că nu e spus de oricine. Cu toate că eu stimez pe oricine ascultă creațiile mele. Îmi amintesc de un concert în Siberia unde erau toți deportații români. Am cântat acolo numai pentru 9 spectatori. Parcă îi văd și acum, pe fiecare în parte. Nu-i văd pe cei care umpleau sala Kremlinului sau Ateneul. Dar pe aceia din Siberia îi văd.


- Ați dansat vreodată cu cineva pe acest vlas?


- Vai, ferească Dumnezeu!


- De ce?


- Cu vreo 10 ani în urmă, în sala Ceiakovski, m-a luat la dans Galina Belyaeva. Era încă elevă la scoala de balet. Și m-a luat la dans și am făcut atunci câteva piruete. Bine, când eram student îmi plăcea să dănțuiesc.


- Am citit un lucru care mie mi-a plăcut foarte mult. Și anume că atunci când ați scris muzica pentru baletul Luceafărul ... dansați cu partiturile în mână, pe măsură ce scriați muzica aceea.


-Nu numai dansam ... si cântam, și plângeam, si vorbeam, și săream în sus ... era o nebunie!


- Și erați fericit!


- Cea mai fericită perioadă a mea de creație a fost atunci când am scris cele 2 luni si jumătate 200 si ceva de pagini de partituri, pentru Baletul Luceafărul.




140 views0 comments