• Lumea in Stiri

ELECTRECORD- povesti redescoperite


În weekend, celebra societate ELECTRECORD ne invită la târgul verii, de unde pot fi cumpărate înregistrări pe vinyl, casete ori CD-uri, dar și la o vizită sediul istoric din Bulevardul Corneliu Coposu nr.11, ori dicuții cu pasionații unui fenomen, de unde nu vor lipsi edițiile rare sau reeditările.


Cum a început povestea ELECTRECORD


Au trecut 89 de ani din 1932, anul în care pasionatul de muzică Nathan Mischonzniki, "furnizor al Curţii Regale", a cumpărat din Germania mai multe echipamente de producție pe care le-a adus în România.



Nathan Mischonzniki este cel care, astfel, a pus bazele fabricii de discuri Electrecord. Până în 1937, compania nu a avut un studio propriu de înregistrare, așa că s-a limitat să multiplice plăcilor produse în străinătate. Era o perioadă în care și înregistrările românești se făceau peste hotare, la firma germană „Kristall”.

În scurt timp, Electrecord a început să producă primele materiale muzicale în studioul propriu și, până la sfârșitul războiului, a reușit să editeze aproximativ 70 de mii de discuri anual. Principalii clienți erau Radioul, Ministerul Propagandei și Societatea Compozitorilor Români.


Anii de glorie


În 1948, societatea a fost naționalizată. Opt ani mai târziu, compania ELECTRECORD scotea primele discuri de vinil, în paralel cu plăcile de ebonită, iar din 1967 trece la imprimarea exclusivă pe discuri de vinil și pune în practică o metodă de înregistrare pseudo-stereofonică (orchestra era înregistrată pe un canal, iar vocea pe celălalt).


Din anii ´70 înregistrările s-au îmbunătățit, dar erau încă departe de calitatea producțiilor occidentale. Și tot acum încep înregistrările din studioul ce avea să se numească mai târziu „Tomis”, după fostul cinematograf ce se aflase în clădirea din apropierea Pieței Unirii din capitală.

În 1973 au apăru primele discuri stereo, compatibile cu pick-up-urile mono, iar în anii 1980, Electrecord ajunge la peste 6 milioane de discuri editate.



Atunci au început să fie produse variante pentru străinătate ale unor discuri, cu textul interpretat în limba engleză, precum și ediții pe casete audio.


Declinul


După 1990, „Electrecord” a intrat în declin, odată cu evoluția tehnicii și apariția noilor formate de suport al înregistrărilor (CD-uri).

Salvarea a venit în anul 1998, prin achiziționarea utilajelor ELECTRECORD de către o societate britanică contra sumei de 40 de mii de dolari și vânzarea clădirii în care se afla fabrica.


Cu acești bani a fost cumpărat un studio de înregistrări performant.

Ulterior acestei schimbări, activitatea societății s-a reprofilat pe reeditări și înregistrări. CD-urile produse sunt multiplicate în România, Ungaria sau Anglia. Astăzi, tirajul lunar al CD-urilor nu depășește câteva mii de copii.


ELECTRECORD a intrat în insolvență, potrivit deciziei Tribunalului București, din 29 ianuarie 2018.


La ora actuală există un plan de relansare a companiei și se lucrează la diversificarea serviciilor oferite de companie. Un program de editare a audiobook-urilor, materiale didactice în format audio, traininguri de producție de sunet și comunicare.


Fostul sediu Electrecord de lângă Piața Sfânta Vineri este o clădire veche de un secol, azi în paragină totală. Este una dintre cele mai masive clădiri supraviețuitoare din fostul cartier evreiesc bucureștean