• Lumea in Stiri

Franz Listz, compozitorul care a scris prima Rapsodie Română



210 ani de la nașterea lui FRANZ LISZT, compozitor și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor (22 octombrie 1811 – 31 iulie 1886)


Pianist, compozitor, dirijor, pedagog, folclorist, critic și eseist maghiar, Franz Liszt s-a născut la Raiding, Ungaria.


A făcut studii la Viena (cu Salieri și Czerny) și la Paris (cu Reicha și Paer). Încă de copil, a uimit întreaga Europă cu extraordinarul său talent pianistic, vădind o virtuozitate uluitoare, dar și o profundă sensibilitate muzicală.


Într-o carieră concertistică strălucită, începută la vârsta de 9 ani, în care a repurtat succese triumfale din Portugalia, Franța, Elveția, Italia și Anglia până în Rusia, Principatele Române și Turcia, Liszt s-a afirmat ca cel mai de seamă pianist al timpului său, ca o personalitate puternică, reprezentativă a curentului romantic în artă și totodată deschizătoare a unor posibilități nebănuite în tehnica pianului.

Cunoștința cu Paganini și concertele date la Paris de acest „diabolic vrăjitor al viorii” îl entuziasmează pe Liszt și îl fac să își dea seama că nu au fost speculate îndeajuns resursele și posibilitățile pianului (în privința efectelor sonore și a nuanțelor interpretative).


Începe o perioadă de cercetări și de muncă fără preget.


Marele pas pe care l-a făcut pentru îmbogățirea mijloacelor expresive ale pianului a conferit acestui instrument o importanță care, depășind folosirea lui redusă de până atunci, l-a situat definitiv pe estrada de concert și a permis publicului larg să aibă un acces mai ușor la creațiile ce-i erau destinate.

Franz Liszt a locuit multă vreme la Paris, la Roma și la Weimar, oraș unde a fost conducătorul operei și al orchestrei ducelui de Weimar.



Aici a desfășurat o activitate de încurajare a creației muzicale contemporane, devenind un sprijin prețios pentru tinerii compozitori de pretutindeni. De această susținere s-a bucurat în primul rând Wagner, apoi Berlioz, Schumann, Borodin, Rimski-Korsakov, Saint-Saëns și încă mulți alții. Grație lui Liszt, Weimar a devenit un centru muzical de primă importanță. Printre elevii săi cei mai de seamă s-au numărat: d’Albert, Sauer, Bülow, Tausig, Smetana, Albeniz.

Ultimii ani ai vieții lui Liszt sunt caracterizați printr-o legătură mai strânsă cu patria sa.


El petrece o bună parte a anului la Budapesta unde inițiază, alături de Ferenc Erkel, înființarea Academiei de Muzică și a Orchestrei Filarmonice. Dirijează multe dintre concertele ei și, prin programele pe care le alcătuiește, contribuie la lansarea tinerilor artiști maghiari și la formarea gustului compatrioților săi pentru înțelegerea adevăratelor valori artistice. Liszt a dat un serios impuls dezvoltării creației muzicale, prin aportul considerabil pe care pe care l-a adus la crearea genului nou al poemului simfonic, gen menit să sporească posibilitățile expresive în muzica pragmatică.

Folclorul a fost un domeniu care l-a pasionat pe Liszt. El este unul dintre promotorii cercetării științifice a folclorului, larg deschizător de drumuri pentru studiile de mai târziu ale lui Bartók și Kodaly.

Creația lui Liszt cuprinde: opera „Don Sanche ou Le chȃteau d’amour”, lucrări corale bisericești și laice, 13 poeme simfonice („Tasso”, „Preludiile”, „Mazeppa”, „Hungaria”, „Hunnenschlacht” etc.), simfoniile „Faust” și „Dante”, precum și alte lucrări orchestrale, piese concertante pentru pian și orchestră, compoziții pentru pian („Sonata în si bemol minor”, ciclul „Albumul unui călător”, trei cicluri intitulate „Ani de pelerinaj”, studii, balade, valsuri, poloneze, 19 rapsodii ungare, una spaniolă și una română etc.), piese pentru orgă și pentru alte instrumente, lieduri etc. A scris mai multe studii („Des Bohémiens et de leur musique en Hongrie”, „Frédéric Chopin”, „Robert Franz”, „Lohengrin et Tannhäuser de Wagner etc.), precum și numeroase articole în presa muzicală din diferite țări. Franz Liszt a murit la Bayreuth, la 31 iulie 1886.


(Autor: Biblioteca Județeană I.A. Bassarabescu, Giurgiu)


Ar mai fi de spus despre Franz Listz că este compozitorul care a scris prima Rapsodie Română.


Rapsodia este un termen din limba greacă și înseamnă o creație populară care se cântă sau se recită de către rapsozi.


Termenul a fost folosit în muzică pentru prima dată de Franz Liszt.


Puţini cunosc faptul că el a fost atât de impresionat de muzica populară românească încât a compus o „Rapsodie română”pentru pian, după un turneu de mare succes în Transilvania, Muntenia şi Moldova, unde a fost primit ca un adevărat prinţ.


În timpul călătoriei sale prin Transilvania spre Muntenia, Liszt,era așteptat de lăutari în locurile unde a poposit si şi-a notat doinele, horele, baladele, cântecele de petrecere şi de jale.


Marele pianist a ajuns la Bucureşti la 16 decembrie 1846 şi a fost întâmpinat de călăreţi purtători de făclii, învesmantaţi în ţinute de gală, care l-au însoţit până la palatul banului Mihail Dimitrie Ghica.

103 views0 comments