• Lumea in Stiri

Mărturii despre Cernobîl: Cum și când s-a aflat în România despre explozia nucleară

Liliana Nicolae, jurnalist Europa FM

Accidentul nuclear de la Cernobîl este, de 35 de ani, un subiect parcă nesecat. Pentru jurnalişti, dar şi pentru scriitori.


În 2015, scriitoarea belarusă Svetlana Aleksievici a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură pentru cartea Dezastrul de la Cernobîl, apărută şi în limba română, la Editura Corint.


Cartea curpinde mărturii de-a dreptul impresionante ale oamenilor din Pripiat, oraş care avea 47.000 de locuitori, dar este acum pustiu din cauza radiațiilor.


Însă, cum şi când s-a aflat în România despre accidentul de la Cernobîl?


Am înregistrat câteva mărturii într-un documentar pentru Europa FM.


Nicolae Melinescu, jurnalist TVR:

„ În România, de aflat am aflat imediat după accident, pentru că în redacţia de stiri externe unde lucram, era un terminal cu un teleimprimator pe vremea aceea, al unei agenţii internaţionale de presă, care a difuzat imediat comunicatul unui institutut suedez. Acel anunt era destul de incert, nici ei nu stiau ce s-a întâmplat, dar avertizau că un nor radioactiv, puternic radioactiv, pleacă, de undeva din vestul URSS. Ulterior, au venit nişte hărţi din care reieşea că România se afla în zona medie de acţiune a norului. Deci, destul de periculos. Noi nu am dat ştirea imediat. A fost o intâlnire a CPEx , au analizat si au dat un comunicat si au distribuit nişte pastile de iod. Comunicatul era, însă, foarte sec. Dar, cine citea printre rânduri, îşi dătea seama că e un pericol foarte mare. Comunicatul la TVR a fost dat la 4 zile de la accident. Sec, fără comentarii. Însă, în presa internaţională, după 28 aprilie, erau toate detalii, iar Comitetul Central avea acces la toate aceste informaţii. ”


Liviu Tofan, fost jurnalist la Radio Europa Liberă:

„Am fost de serviciu în ziua accidentului la Europa Liberă. Nu cred că în prima zi, sâmbătă, am avut suficiente informaţii, dar duminică, primul subiect era deja explozia de la Cerbnobîl, deși nu existau informaţii oficiale. Dar localitatea Pripiat a fost evacuată. Zeci de mii de oameni au fost evacuaţi cu autobuzele. Acest lucru nu putea trece neobservat, în zonă erau mulţi corespondenţi străini. Existau indicii încă din acel moment privind gravitatea accidentului nuclear. ”


Alina Pavelescu, director adjunct la Arhivele Române:

„Evenimentul a avut loc în jurul orei 2 noaptea. În românia, pe 29 aprilie era o confirmare din măsurătorile radioactive în aer și s-a constatat o situaţie de alarmă. Însă, de-abia pe 1 mai are loc prima întâlnire a Comitetului Politic Executiv al PCR. Situaţia era alarmantă în special în zona Iaşului. Elena Ceauşescu cere un studiu referitor la substanţele care pot contracara efectele radiaţiilor şi întreabă dacă distribuirea iodului ar avea efect. Preocuparea majoră era, însă, să nu se creeze panică – iar asta reiese din stenograma ședinței. Efectul a fost, însă, tocmai panica. Pentru că circulau zvonuri, dar nimic nu era oficial. Prima măsură a venit după 1 mai, când au dat comunicatul sec. A urmat alul mai detaliat. S-a creat o comisie condusă chiar de Elena Ceausescu, care ar fi trebuit să ţină legătura cu specialiştii, ca să ştie ce se întâmplă. Reiese din discuțiile menționate în stenogramă că nici ei nu înţelegeau ce se întâmplă. Cel puţin până la 1 mai nu au înţeles. Atunci încep institutţiile din România să transmită informări despre calitatea aerului sau a solului.


Alina Dumitrescu, fizician la Institutul Naţional de Sănătate Publică:

„Cum s-a aflat, colegii mei au fost treziti noaptea, au venit in laborator şi au început să facă măsurători. Ca urmare, au fost introduse interdicţii la carne, şi lapte. Şi au fost urmărite luni la rând evoluțiile nivelului radiațiilor. Au fost repuse pe piaţă doar când nivelul radiaţiilor a scăzut. Au fost distruse atunci sute de kg de brânză şi sute de litri lapte şi de alimente care aveau concentraţia radioactivă ridicată. Faptul că, luni de zile, aceste alimente au lipsit de pe piaţă nu a dat de bănuit în acea perioadă. Oricum, se găseau foarte greu. Însă, la ţară, informaţia nu a ajuns, iar oamenii au consumat în continuare lapte şi brânză de la animalele din gospodăriile lor. La asta se adaugă şi efectul zero al adminsitrătii pastilelor de iod.


Cristina Mai, medic la Institutul de Sănătate Publică:

„Pastilele de iod s-au dat la o săptămână după explozia de la Cernobîl, iar efectul a fost zero, pentru că iodul e eficient în primele 24 de ore. Hai 48, dar la o săptămână ... nici gând. Interdicţiile la lapte au venit tot la o săptămână, că atunci s-a aflat. Dar s-a aplicat imediat. ”


Documentarul audio poate fi ascultat aici: https://www.europafm.ro/30-de-ani-de-la-radiatii/


Ucraina a închis definitiv centrala abia în anul 2000, la 14 ani de la catastrofă. Între timp, a reușit să obțină finanțarea internațională pentru construirea unui al doilea sarcofag peste locul unde a fost reactorul.


31 de decese pot fi atribuite direct accidentului de la Cernobîl. Explozia inițială a ucis doi operatori ai centralei. Din personalul mobilizat la fața locului după explozie pentru limitarea dezastrului (așa-numiții „lichidatori”), 299 de persoane au fost internate cu diagnosticul de Sindrom de Iradiere Acută (SIR). Dintre aceștia, 28 au murit în săptămânile următoare, iar o altă persoana afectată sever de radiații a murit de o tromboză coronară, conform documentelor oficiale.


Alte 15 persoane au murit de cancer de tiroidă în anii imediat următori, decesul lor fiind atribuit direct efectelor radiațiilor de la Cernobîl, arată raportul Forumului Cernobîl.


Peste 600.000 de lichidatori din Belarus, Ucraina și Rusia au fost mobilizați pentru a decontamina zonele afectate din preajma reactorului și vecinătăți în anii care au urmat accidentului. Deși mai mulți au decedat între timp, morțile lor nu au putut fi atribuite în mod direct efectelor radiațiilor încasate.


La acest moment, se consideră că doar cei aproximativ 240.000 de lichidatori care au lucrat în zona contaminată în primul an (1986-1987) au încasat doze periculoase de radiații, de peste 100 mSv.



489 views0 comments

Recent Posts

See All