• Lumea in Stiri

Muzeul Pandemiei se deschide la București


Ideea unui muzeu al pandemiei poate părea un pic ciudată. De ce ai vrea să vezi într-un muzeu obiecte care îţi amintesc de o perioadă care nu a fost deloc bună pentru mulţi dintre noi? Sau ce ai vrea să vezi la un asemenea muzeu? E greu de spus!


Cert e că un astfel de muzeu va fi deschis de azi, 22 mai, şi va putea fi vizitat până 4 iulie, la Rezidența BRD Scena 9 (Str. I.L. Caragiale 32). Intrarea este gratuită, dar pentru a putea controla fluxul de vizitatori este necesară programarea online în prealabil, la linkul booking.appointy.com/RezidentaBRDScena9.


Muzeul Pandemiei se cheamă, de fapt, Identităţi fragile, şi adună aproape 100 de obiecte care îi leagă pe cei care le-au donat de perioada carantinei, în care au stat în casă, au lucrat de acasă şi, poate, s-au legat mai mult de obiecte care altădată nu aveau nici o relevanţă.


De exemplu, la Muzeul Pandemiei, s-au donat câteva pături. Vă întrebaţi, probabil, ce legătură există între o pătură şi ... pandemie. Ei bine, povestea din spatele unei pături este legată de sentimentul de protecţie şi siguranţă pe care acel obiect banal ar putea să ţi-l dea într-o perioadă în care nu ştii ce va aduce ziua de mâine. Dar, înfăşurat într-o pătură, cu o cană de ceai sau de cafea în mână, lucrurile nu au mai părut, pentru unii, aşa de gri. Sau de negre.



O doamnă care locuieşte într-un mic oraş, pe Litoral, a donat la Muzeul Pandemiei un bol cu scoici. Nu sunt scoici oarecare, ci unele pe care le aduna în drumurile pe plajă pe care le făcea aproape zilnic în carantină. Era una din puţinele evadări din acea perioadă. Din scoici a făcut tot felul de obiecte, flori sau inimioare, şi şi-a înfrumuseţat balconul.


De fapt, mulţi dintre noi am făcut lucruri prin casă, sau prin grădină, în carantină. Aşa că un alt obiect donat la Muzeul Pandemiei este o lopăţică. Donatorul a construit o seră, a început să cultive legume, iar activitatea a devenit chiar o mică afacere. Îşi dorea de mult să se apuce de grădinărit, dar niciodată nu a avut timpul pe care l-a găsit în carantină.


La fel, un alt donator, şi-a dorit să înveţe să cânte la tobe. Şi a în învăţat, în carantină. Aşa că a donat beţele de tobă.


Din Belgia, un medic român a donat un baby-monitor care era folosit în secţia ATI a spitalului unde lucra, pentru a urmări orice schimbare a stării pacienţilor şi a intra în salon doar atunci când era nevoie.


Prima sticluţă cu dezinfectant, prima declaraţie de propria răspundere îşi găsesc şi ele locul la Muzeul Pandemiei.


Așa că Muzeul nu e atât despre obiecte, cât despre poveştile din spatele lor. Un muzeu afectiv.





29 views0 comments