• Lumea in Stiri

Normalitatea primei zile de scoala


M-am trezit mai de dimineață decât de obicei, ca să mă duc la școală. A doua prima zi de școală. Pe 8 februarie.


După cea de pe 15 septembrie, când reîntoarcerea în clase nu a durat prea mult, azi a fost ca în prima zi.


O dimineață cu ceață și o ploaie măruntă, dar măcar nu e frig.


Școala gimnazială 200 e cea mai aproape de casă.


Ajung repede, dar mă descumpănește faptul că pe drum nu întâlnesc copii.


În fața școlii, un singur băiat, cu ghiozdanul în spate, poartă o mască în culori vesele și gluga pe cap. I se văd doar ochii. A venit singur la școală. În cheamă Andrei și e în clasa a IV-a.


Mă simt bine că ne revedem la școală, pentru că în online era mai prost explicat și înțelegeam mai puțin. Sunt pregătit. Am 5 măști de rezervă. Am și dezinfectant, șervețele, tot.


„O să fie greu?”- îl întreb.


Nu, pentru că am mai trecut prin asta. Nu mi-e frică de nimic. Știu că trebuie să stăm distanțați, că dacă stăm apropiați sunt mai multe șanse să luăm virusul.


Între timp, în fața școlii încep să vină, rând pe rând, tot mai mulți copii. Majoritatea sunt cu părinții. Unii au adus cu ei buchete de flori. Un băiețel a venit la școală de toată familia. Cred că erau cu el și părinții, și bunicii. Se strâng în jurul copilului, care poartă o mască cu colți de rechin, și fac o ultimă poză, înainte ca puștiul să intre la ore.


Te iubesc! ” „Ai grijă de tine!” „Să fii cuminte!” „Să fii atent!” „Să nu plângi!” „Să fii curajos!” - aud tot mai des în jurul meu.



Se dau măștile jos, doar un pic, pentru un ultim sărut, ca de despărțire. Ba unii se pupă cu mască cu tot. Așa am văzut două măști-pisică, bot în bot, și două măști-clown. Ba chiar două mașinuțe s-au tamponat ușor.


Copiii fug pe poarta școlii, părinții mai rămân preț de câteva secunde și se uită după ei.


Parcă și eu am emoții!


Pentru el e și prima zi de școală aici, că l-am transferat. Și e clasa zero. Dar trebuie să fie bine, se obișnuiește el!” – îmi spune mama unui băiețel căruia nu i se văd nici ochii, în spatele ochelarilor aburiți.


L-am învățat cum e cu masca, cu dezinfectanții ... are două măști la el, să nu stea nici o secundă fără mască, să se spele pe mâini. El e învățat de acasă. Am lucrat mult la aspectul ăsta”- îmi spune tatăl.


Ne întrerupe învățătoarea, care îl ia de mână pe cel mic.


„Cum o să fie?”- o întreb din mers.


Mi-nu-nat! De-abia așteptam să ne întâlnim, să îmi revăd elevii! Să știți că avem totul pregătit. Copiii, chiar dacă sunt la clasa pregătitoare au intrat zilnic online, nu au pierdut nimic!”


„Ați fi vrut să se deschidă școlile mai devreme?”

„Aș fi vrut să nu se închidă deloc școlile. Dar siguranța tuturor este importantă.”


Două fetițe trec aproape în fugă pe lângă noi. Sunt vesele. Au măști colorate, desigur!


„E bine, doar că e un pic plictisitor, pentru că vine ora de mate și nu-mi place”



„Cu pandemia a fost greu, dar acum e mai bine că am venit la școală. De-abia aștept să le văd pe Alexia și Alexandra ... doar o dată ne-am văzut pânpă acum! Cu masca o să fie un pic greu, că se aburesc ochelarii și nu te lasă să respiri ca lumea.”


„Eu nu respir mai greu” – intervine cealaltă. „Și la after am stat foarte mult cu masca și nu am pățit nimic!”


Masca e ultima lor grijă, de fapt! Nici chiar distanțarea nu îi sperie. Se bucură că „au scăpat” de online. Spun că înțelegeau mai greu, se mai oprea și curentul sau netul.


Sunt fericiți că vor sta iar în bănci!


„Fugi! Direct la clasă!” – spune o mamă, care mă asigură că și-a „trăinuit” fetița și cum să se poarte, și cum să se spele pe mâini, și cum să folosească dezinfectantul!


Încet, încet se apropie ora 8. În fața școlii mai rămân doar părinții. Unii vor reveni la 12 fără un sfert, să-i ia pe copii acasă, alții la 16, când se termină programul de After School.


Or să mai respire un pic, pentru că până acum au trebuit să stea mai mult decât de obicei cu copiii. A fost bine, dar și obositor, uneori chiar greu – îmi spun unii dintre ei.