• Lumea in Stiri

Omul zilei: George Enescu. Nume de cod: Enache

de Simona Șerbănescu- jurnalist Radio România Actualități

În 1955, la 4 mai, se stingea în capitala Franței, locul în care s-a retras definitiv după instaurarea dictaturii comuniste în România, George Enescu.

Marea dragoste a compozitorului a fost şi a rămas, până în ultimele clipe ale vieţii sale, muzica. Dar și Maria Cantacuzino, cea care i-a devenit soţie în 1937. Moştenitoare a unei vechi familii aristocratice din Moldova, Maruca, aşa cum era alintată de apropiați, l-a întâlnit prima dată pe George Enescu la Sinaia, în Castelul Peleş, unde compozitorul era adesea invitat de regina Elisabeta a României.

„După căsătoria lor din 1938, Maruca şi Enescu au locuit în clădirea din spatele Palatului Cantacuzino, care îi rămăsese Marucăi după moartea soţului ei, Mişu Cantacuzino. Enescu a preferat odăile mai liniştite şi mai modeste din spate. Îl deranja monumentalitatea palatului, unde soţia sa ţinea celebrele serate muzicale. El era un om foarte modest, un muzician care prefera să călătorească cu trenul la clasa a doua", povestea muzicologul Viorel Cosma, care a scris 14 cărţi despre George Enescu.

Enescu a părăsit România în toamna anului 1946, dar n-a fost o bucurie să plece, pentru că era foarte legat de țara lui.

În exilul de la Paris, comuniştii au încercat mereu să îl convingă să revină în România. Regimul comunist de la Bucureşti i-au pus chiar numele pe lista candidaţilor pentru Marea Adunare Naţională. Aveau nevoie de oameni de calibrul lui George Enescu, care să legitimeze noua putere instalată. În zadar, Enescu a reamintit că îşi menţine ataşamentul faţă de Rege şi popor. După 1951, George Enescu a intrat în vizorul permanent al Securităţii, care aduna informaţii despre el şi soţia lui, Maruca Cantacuzino.



George Enescu a avut dosar de securitate și nume de cod Enache

50 de note, rapoarte de informator și scrisori interceptate, acoperind perioada 27 octombrie 1946- 9 august 1968, constituie portofoliul documentar referitor la George Enescu, predat de S.I.E. Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității și publicat integral într-un volum semnat de Ladislau Csendes, violonist și muzicolog, fost președinte al CNSAS.


Potrivit documentelor publicate de Ladislau Csendes, acțiunea de „neutralizare” a compozitorului cu nume de cod Enache - după formula unui raport datat 5 decembrie 1952 - a fost încredințată Ministerului de Externe, în aprilie 1951, cînd, cum raportează Alexandru Lăzăreanu, însărcinatul cu afaceri ad-interim din Franța, „am primit sarcina să iau legătura cu George Enescu și să caut să-l conving să se înapoieze în țară”. Pentru a justifica eșecul acțiunii, diplomatul nu a ezitat să-l calomnieze pe Enescu: „nu se simte legat de patrie. A devenit (sau a fost de mai înainte un cosmopolit)”.

George Enescu a murit în mizerie, într-un hotel din Paris. A fost înmormântat în cimitirul Pere Lachaise, probabil cel mai vizitat cimitir din lume, alături de alte mari personalități ale culturii române. Din păcate, puțini dintre cei care trec pe lângă mormântul genialului compozitor știu cine a fost George Enesco.