• Lumea in Stiri

Pisicilor le place la muzeu


Foto1: amfostacolo.ro


Nu mai e nici un secret: pisicile dau o energie bună locurilor în care trăiesc. Dacă intri într-o încăpere stăpânită deja de o pisică, aceea nu mai este o încăpere obișnuită.


Totul se raportează la felina care toarce liniștită într-un colt, sau se freacă de picioarele tale, în speranța că ai la îndemână un pliculeț special, sau stă ca un bibelou la fereastră, cu ochii după vrăbiuțe.


Imaginați-vă cum ar fi alăturarea dintre o pisică și un tablou de Picasso. O pisică și o casă veche, maramureșeană. O pisică și o carte bună. Și alăturările ar putea continua.


Dar ne oprim, ca să vorbim, de fapt, despre cazuri concrete.


Muzeul Satului din București găzduiește printre casele sale tradiționale zeci de pisici.


Angajații muzeului spun că ar fi peste 50 și te gândești că nicăieri nu i-ar sta mai bine unei pisici decât tolănită la soare, pe o prispă. Completează decorul rural, aleargă după păsări și fluturi, se lasă fotografiate și mângâiate, și, desigur, prind șoareci.


Ianis, Bocănilă, Nușa, Max – sunt doar câteva dintre ele.


Sunt o atracție pentru vizitatori, dar pentru angajați nu este deloc simplu să hrănească și să deparaziteze atâtea animale.


Unele au fost adoptate, dar întotdeauna apar altele, pentru că bucureștenii din zonă știu că acolo este o comunitate de pisici și, uneori, abandonează în curtea Muzeului pui pe care nu vor să-I păstreze.


Întotdeauna e nevoie de ceva ajutor și, mai mereu, pe pagina de facebook - care se cheamă chiar așa PISICI MUZEUL SATULUI – poți citi mesaje care cer ajutor. Ba pentru hrană, ba pentru un tratament sau o simplă deparazitare.



Mult mai norocoase par să fie celebrele pisici de la și mai celebrul Muzeu Ermitaj, din Sankt Petersburg, responsabile cu alungarea rozătoarelor din spaţiile instituţiei.


În decembrie anul trecut, acestea au fost incluse în testamentul unui mecena francez, care a lăsat moştenire o sumă importantă pentru întreţinerea lor.


Repezentanții muzeului rus nu au spus despre ce sumă este vorba, dar, se pare, e mai mult decât suficient pentru a trăi fără griji multe zeci de ani de acum încolo.


În prezent, la Muzeul Ermitaj trăiesc 70 de feline care vânează şi ţin la distanţă rozătoarele, ajutând astfel la păstrarea în siguranţă a capodoperelor.





Povestea pisicilor din Ermitaj datează, de la începutului secolului al XVIII-lea, când Ţarina Elisabeta Petrovna a emis un decret, prin care solicita ca cei mai pricepuți motani în prinderea șoarecilor să fie aduși la curte.


Ecaterina a II-a le-a conferit acestor pisici din muzeu statutul de paznici.

Există motani care ‘muncesc’ aici de peste 20 de ani.


Revenind în România, la Muzeul Brukenthal din Sibiu îi puteți întâlni pe Antonello şi Donatello, sunt doi motani dolofani, botezaţi, cum altfel, după doi artişti renascentişti celebri.


Foarte iubiţi de turişti, pisoii sunt ajutoarele de nădejde ale departamentului de marketing şi relaţii publice şi îşi îndeplinesc foarte bine misiunea de promovare.


De-altel, puteți cumpăra de la intrare magneți sau brocuri cu cele două mascot ale muzeului.


Cei doi motani au devenit rezidenţi ai Muzeului de Artă Brukenthal din Sibiu în urmă cu aproximativ 10 ani, pe când aveau doar o lună şi au fost salvaţi de directorul instituţiei.




Antonello este ghid când vine vorba de expoziţii şi vernisaje. De altfel, el este şi extrem de sociabil. Adoră să fie alintat şi mângâiat, pe când fratele său este mai mofturos şi se lasă cucerit mai greu.


În urmă cu câţiva ani, motanii au salvat un pisoi care rămăsese într-un pom, în curtea muzeului. Datorită lor, pisoiul botezat ulterior Rafaelo, a fost adoptat.

39 views0 comments