• Lumea in Stiri

Povestea atelierului Brancusi, la 44 de ani de la reconstituire


În 15 iunie 1977, la Paris era inaugurat atelierul lui Constantin Brâncuși, reconstituit pe esplanada Beaubourg, într-o clădire separată de clădirea Muzeului de Artă Modernă. Spațiul cuprinde 148 de sculpturi și încearcă să redea atmosfera atelierului sculptorului din Impasse Ronsin.

Un loc în care, dacă ajungi, intri cu duioasă plăcere în simplitatea dimensiunilor modeste, fără aroganță sau exces. Ba chiar într-o neorânduială artistică, ca într-un pod al bunicii uitat, dar care împlinește visul lui Brâncuși: să nu fie uitat.



În spatele sculptorului care produce şi livrează bani la peste 60 de ani de când nu mai este printre noi, este truda. Sute de străzi sau bulevarde din România îi poartă numele, există și o bancnotă cu chipul său, ori statui care îi imortalizează chipul. O imagine a muncii, nu a norocului, a curajului, nu a compromisului.

Constantin Brâncuşi a făcut drumul de la Bucuresti la Paris pe jos, şi a găsit, probabil, că o astfel de călătorie nu merita a fi făcută şi în sens invers, așa cum au făcut-o alte mii de români.

Hobiţa, Tismana, Vodiţa, Bahna, Vârciorova- a fost traseul pe care a plecat. A trecut graniţa Imperiului Austro-Ungar, s-a oprit la Budapesta, Viena şi München. În Elveţia, la Basel, nu a mai avut bani şi a trebuit să-şi vândă rândul de haine pe care l-a avut în rucsac şi ceasul de la mână.



A ajuns după un an, pe 16 iulie 1904, și s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Paris, unde a învăţat doar doi ani pentru că la 30 de ani era limita de vârstă şi a fost exmatriculat. Mai târziu, le spunea prietenilor că i-au făcut un bine pentru că oricum nu mai avea ce să înveţe la acea şcoală.


În 1907, Brâncuşi a lucrat în atelierul lui Auguste Rodin pentru câteva luni, dar a refuzat să rămână pentru că „ la umbra copacilor falnici nu creşte nimic.” O replică celebră căreia Rodin i-a răspuns pe măsură: „Brâncuşi, ai dreptate. Ești la fel de încăpăţânat ca şi mine.”

În perioada 1907 – 1910, Constantin Brâncuși a realizat trei mari opere:, „Rugăciunea”, comandă pentru cimitirul din Buzău, „Sărutul”, prima variantă, ajungând după 30 de ani de căutări să-l stilizeze în Poarta Sărutului de la Târgu Jiu și „Cuminţenia Pământului”.



Constantin Brâncuși a fost recunoscător ţării sale de adopţie, lăsând statului francez conţinutul atelierului său, cu condiţia ca acesta să fie menţinut ca atare, o dorinţă care a putut fi atinsă prin instalarea în curtea Beaubourg a atelierului Brâncuşi, unde lucrările au fost puse cu grijă înapoi aşa cum au fost.

Clădirea modestă aproape dispare în umbra edificiului gigantic al Centrului Pompidou, dar merită vizitată.

Pentru că atelierul Brâncuşi este, de fapt, un "scrin". Unde artistul, ca mulți alți români plecați doar să studieze, și-a încheiat viața în 1957. La mai bine de o jumătate de secol după plecarea din Hobița românească.


142 views0 comments