• Lumea in Stiri

Povestea Bojdeucii de căsuță, prima casa memorială devenită muzeu literar, acum 103 ani


Liliana Nicolae, jurnalist Europa FM


Bojdeuca din Ţicău are o prispă îngustă pe care Ion Creangă obişnuia să doarmă uneori şi până la sfârşitul lui septembrie, dacă nu venea frigul aşa repede.


Are în spate dealurile Ciric şi Şorogari. În faţă, urci o pantă uşoară şi nimereşti în Sărărie. Nici n-ai zice că Bojdeuca se află, până la urmă, în oraş.


Ţicăul are ceva din aerul patriarhal al mahalalei care a fost odată. Chiar dacă nu mai este „Valea Plângerei“, aşa cum o descria Ion Creangă într-o reclamaţie adresată primarului de Iaşi („...locuiesc într-o bojdeucă de căsuţă, în Mahalaua Ţicăului, de-i mai zic şi Valea Plângerei“), sau într-o scrisoare către Titu Maiorescu, care-i fusese profesor de estetică şi alături de care participa la întâlnirile Junimii.


Ion Creangă i-a scris lui Titu Maiorescu despre casa sa aparent fără nici un motiv. Dar conştient că – în felul acesta – Bojdeuca lui va rămâne în istorie.


Respectabile şi mult iubite domnule Maiorescu, dacă n-ai râs de mult de vreo prostie a vreunui idiot, de care numai în răposata Junime de la Iaşi se putea râde mai cu haz, poftim vă rog de-ţi râde cu hohot de una acum. În bojdeuca unde locuiesc eu, dorm afară şi pe vremea asta, în 18 spre 19 septembrie. De veţi avea răbdare, că bunătate întotdeauna aţi avut, veţi întreba, probabil, unde e bojdeuca mea. Vă voi răspunde respectuos: în Mahalaua Ţicău, ce-i mai zic şi Valea Plângerei, strada Ţicăul de Sus, numărul 4... dacă se mai poate numi stradă o ulicioară dosnică, plină de noroi până la genunchi, când sunt ploi mari şi îndelungate, zise şi putrede, şi la secetă geme colbul pe dânsa. Iar bojdeuca de căsuţă în care locuiesc eu de vreo 18 ani este din vălătuci şi povârnită spre cădere pe zi ce trece, de n-ar fi rezemată în vreo 24 de furci de stejar, şi acelea putrede.“


Expresia „bojdeuca de căsuţă“ este, fireşte, un pleonasm, pentru că bojdeuca nu este altceva decât o căsuţă. Iar pe vremea lui Creangă, în toată mahalaua Ţicăului, numită şi Muntenimea de Sus, erau numai bojdeuci.


A lui Creangă a fost construită în 1850 şi a fost cumpărată de acesta cu 50 de galbeni austrieci. A trăit acolo în ultimii 20 de ani ai vieţii sale. Acum, Bojdeuca este printre cele mai vizitate case memoriale din țară, fiind prima casă de acest fel transformată în muzeu.

Bojdeuca lui Ion Creangă este, de fapt, primul muzeu literar din România, inaugurat la 15 aprilie 1918. Adică acum 103 ani.


„Averea“ lui Creangă: pisicile


Pe vremuri, oaspeţii Bojdeucii erau întâmpinaţi de Titu, motanul preferat al lui Creangă, care învăţase să sară la clanţă şi să deschidă singur uşa. De altfel, Creangă se lăuda cu «averea» lui: cele aproape 20 de pisici.


Multe dintre ele purtau numele unor persoane dragi din viaţa lui. De la profesorul Titu la mătuşa Mărioara. Pe de o parte, pisicile îi aminteau de copilăria lui, de casa din Humuleşti. Pe de altă parte, Creangă suferea de o boală nervoasă, iar apropierea pisicilor îi făcea bine. În casa lui Creangă, pisicile aveau „rang“.


Atunci când Creangă le arunca o bucată de carne, nu se îngrămădeau toate să o înfulece.


Primul se ducea Titu, apoi celelalte.


La Bojdeucă trăiesc şi acum câteva pisici, în amintirea pasiunii lui Creangă pentru ele.


Bojdeuca lui Ion Creangă din Iași este primul muzeu literar din România, inaugurat la 15 aprilie 1918.


Această casă, alcătuită din două odăi, l-a găzduit pe Ion Creangă (1837-1889) din vara anului 1872, când a fost răspopit și nevoit să părăsească locuința din incinta Mănăstirii Golia, până la moarte.


Casa va intra în curând în reparații : https://www.lumeainstiri.com/post/casa-lui-creang%C4%83-va-fi-reabilitat%C4%83-la-103-ani-de-la-inaugurarea-ca-muzeu


139 views0 comments