• Lumea in Stiri

Povestea celui mai iubit dintre pamanteni



Numărul victimelor comunismului în România nu a fost stabilit cu exactitate. Unii spun că în această categorie ar intra doar deţinuţii politici. Iar dacă ar fi să ne limităm numai la aceştia, statisticile menţionează peste un milion de persoane arestate între 1945 – 1989.


Victime ale comunismului sunt, însă, şi rudele celor arestati, date

afară din casă, din şcoală sau de la serviciu.


Închisoarea de la Sighet, Colonia de muncă forţată de la Periprava,

Experimentul Piteşti, Canalul Dunare Marea Neagră au devenit studii

de caz în ceea ce priveşte forme de exterminare pentru foşti lideri politici,

intelectuali, studenţi, preoţi sau oameni simpli.


Există studii despre primele victime ale închisorilor, primele condamnări la moarte, primele decese cauzate de maltratările din arestul poliţiei, primele deportări.


Multe dintre victimele comunismului au rămas simple nume

într-un registru. Altele – au devenit adevărate personaje. Unul dintre ele este I.D. Sârbu. Sau cel mai iubit dintre pământeni.




I. D. Sârbu a fost filosof şi scriitor, recunoscut pentru ceea ce se cheamă

literatura de sertar scrisă în perioada comunismului. În 1956 este arestat şi condamnat pentru că a refuzat să facă un denunţ la Securitate.


A devenit cunoscut după moartea lui, şi prin povestea propriei vieţi spusă de Marin Preda în "Cel mai iubit dintre pământeni". Puţini ştiu că personajul principal din "Cel mai iubit dintre pământeni", Victor Petrini, a existat cu adevărat şi a fost inspirat din viaţa filosofului şi scriitorului I.D. Sârbu.


Pînă la arestarea sa, I.D.Sârbu a fost cel mai tânăr asistent universitar din

ţară, la catedra de estetică a Universităţii din Cluj Napoca. După eliberare

- la fel ca şi eroul lui Marin Preda - nu a mai fost lăsat să revină la catedră

niciodată .


Profesorul Mihai Barbu, l-a cunoscut pe I.D. Sârbu, pe vremea când era

student, iar în 2011 a publicat o reconstituire a memoriilor lui I. D. Sârbu.



Mihai Barbu a studiat destinul lui I.D. Sârbu citind dosarele pe care acesta le- a avut la Securitate.


Am avut accces la cinci dosare Sârbu care aveau cam jumătate de metru. Ce m-a fascinat a fost multitudinea de delaţiuni. Din cât am inventariat eu, au fost şaizeci de turnători care aveau nume conspirative, plus ofiţerii ... o întreagă reţea care l-a urmărit pe I.D. Sârbu pas cu pas”- ne-a declarat.


Prima condamnare a lui Sârbu a fost în 1957, la 1 an de închisoare,

pentru omisiune de denunț. Pedeapsa este prelungită la 24 de luni, pentru ca, între timp, să fie rejudecat și condamnat la 7 ani de închisoare pentru că a scris o piesă cu conținut ostil, intitulată ” Sovrom Cărbune”, o satiră despre felul în care poporul ” eliberator” sovietic jefuia zăcămintele de cărbuni ale României. În fine, a treia condamnare este pentru ”uneltire contra ordinii sociale”. Această ultimă condamnare aduce și confiscarea averii familiei, începînd cu biblioteca acesteia. Tatăl scriitorului nu a putut suporta arestarea fiului și a murit, la puțin timp.


I.D. Sârbu avea 43 de ani când a ieșit din pușcăriile comuniste. A fost

urmărit, însă, toată viața. Securitatea avea un interes aparte pentru toţi

cei care făcuseră puşcărie politică.



Am găsit la CNSAS o ultimă notă informativă semnată de un locotenent, de la înmormântarea scriitorului” – povestește profesorul Barbu. ” În notă, locotenentul scrie că la Cimitirul Sineasca a venit Ştefan Augustin Doinaş, a vorbit despre I.D. Sârbu şi a zis că adevărata lui viaţă va putea fi reconstituită din scrisorile pe care le-a trimis. Involuntar, acest locotenent, a dat direcţia prin care s-a putut reconstitui viaţa lui Ion D. Sârbu, din arhivele securităţii.”


Viața sa a fost reconstituită, în principal, pe baza dosarelor de securitate.


Cei care l-au cunoscut pe I.D.Sârbu ştiu că scriitorul nu a povestit niciodată anii detenţiei. Soţia scriitorului, Elisabeta Sârbu - alături de care acesta şi-a petrecut ultimii 25 de ani de viaţă - îşi amintea, într-un interviu, că, atunci când era obsedat de câte o întâmplare, de un moment din acea teribilă perioadă, îl împiedica să povestească. Uneori, femeia se gândea că acele întâmplări ar putea fi chiar nişte fantezii. „Nu se poate rezista fizic şi psihic la aşa ceva”- aceasta era replica Elisabetei Sârbu.


Respingerea adevărului era modul ei de a se apăra . Ea ştia, însă, că soţul ei a rezistat în cele mai negre celule ale sistemului. „Universități” – așa cum erau numite pușcăriile vremii.

A trecut pe la Jilava, Gherla, la colonia de muncă Salcia, în Balta Brăilei, la Strâmba, la Periprava.


I.D. Sârbu a fost eliberat din închisoare odată cu decretul de graţiere a

deţinuţilor politici din 1963. Așa cum spuneam, nu s-a mai întors niciodată

la catedră.


Ca și personajul lui Marin Preda din ”Cel mai iubit dintre

pământeni”, Victor Petrini, I.D. Sârbu a ajuns la munca de jos. Primul – la

deratizare, al doilea - a lucrat cîțiva ani în mina de la Petrila, unde a fost

vagonetar. Apoi - mașinist la Teatrul din Petroșani și secretar literar la

Teatrul din Craiova, oraș unde s-a aflat în domiciliu forțat până la moarte, în 1989.


La Petrila, în județul Hunedoara, există Casa Memorială a lui I.D. Sârbu. Un reportaj de la Petrila poate fi citit aici. https://www.lumeainstiri.com/post/la-casa-memoriala-a-lui-sarbu-i-d-sarbu


9 martie este Ziua deţinuţilor politici anticomunişti din perioada 1944-1989.