• Lumea in Stiri

Primii ani de viață „în umbra lui COVID”



V-ați întrebat vreodată cum i-a afectat pandemia pe copiii foarte mici?


Pe cei sub 5 ani, de exemplu, care se joacă cu păpuși cărora le pun mască, sau care învață să-și igienizeze mâinile, înainte de a ști prea bine să vorbească?


Practic, copii crescuți în perioada în care „spală-ți mâinile” este o parte importantă a vieții șii la fel de normală ca somnul de după-amiază.


Gaby Hinsliff, scrie în The Guardien că, după terminarea pandemiei, Marea Britanie ar trebui să aibă un program de recuperare pentru copiii sun 5 ani.


Dar cred că situația e valabilă nu doar pentru Marea Britanie.


La un an de la această pandemie, există copii care învață acum să meargă și să vorbească care nu au știut nimic altceva decât viața „sub umbra lui Covid”. Preșcolarii abia își mai amintesc de lumea de dinaintea COVID-ului.


Copiii medicilor au fost învățați să nu-și atingă pe mama, când se întoarce de la lucru. Trebuie să aștepte, mai întâi, să facă un duș și să-și schimbe hainele.


Și pentru că cei mici obișnuiesc să-i imite pe adulți, datorită cererii foarte mari, acum se găsesc și măști pentru păpuși.


Este perfect normal ca cei mici să reflecte ceea ce se întâmplă în jurul lor și să se joace – în carantină cu jucării de plus, și nu cu alți copii - dar oare cât de mult îi afectează acest lucru?


Oare sunt copii care - din grija exagerată a părinților – nu s-au jucat cu alți copii?


Vor fi așa-numiții Copiii Covid niște persoane singuratice, obișnuite să se ferească și să interacționeze mai greu cu străini? – sunt întrebări pe care și le pune jurnalista de la The Guardian.


Parlamentarii britanici au primit, recent, un raport al unei organizații neguvernamentale, First 1001 Days Movement, care urmărește viața copiilor sub doi ani care cresc în pandemie.

Raportul arată că 98% dintre medicii pediatric și educatorii din creșe consider că bebelușii și copiii mici cu care au lucrat au fost afectați de stres și anxietate, în timp ce 92% au văzut teama din familiile lor și faptul că acestea și-au limitat mult întâlnirile și viața din afara casei.


De-asemenea, 9 din 10 copiii s-au jucat mai puțin sau au fost mai puțin activi.

Și, nu în ultimul rând, carantina i-a expus mai mult pe copii la conflicte domestic, abuzuri sau neglijență.


Pe de altă parte, medicii de familie se confruntă cu o creștere accentuată a noilor părinți care au nevoie de ajutor. Depresia postnatală a fost accentuate de carantină, în mod special.

Situația diferă de la familie la familie, dar concluzia este clară: copiii din familiile înstărite, care locuiesc în spații mai mari, au curți cu grădini sau piscină, au fost afectați mai puțin, în comparație cu cei născuți în gospodării mici, la periferia socială.


The Guardian scrie că dacă adolescenții înțeleg ce li se întâmplă, în cazul copiilor mici, lucruile sunt mai complicate.


Prima carantină din Regatul Unit a făcut ca, în toamnă, unii dintre copiii care au făcut saltul de la cresă la grădiniță să fie mult în urmă.


Unii foloseau încă pamperși, iar alții nu știau să folosească tacâmurile.