• Lumea in Stiri

Satul din care au plecat și sașii, și porumbeii / Reportaj


Liliana Nicolae, jurnalist Europa FM

Ieşi din Sighişoara, spre Braşov si mergi vreo 20 de kilometri.

Archita.

Un sat cu vreo 600 de oameni şi o cetate mare în mijloc. De cum cobori din maşină trăiesti senzaţia aceea de altă lume. Brusc, se face linişte şi ai impresia că te-ai teleportat “departe de lumea dezlănţuită”.


Aşa că ghiceşti din prima de ce Prinţului Charles, om umblat prin toată lumea, îi place să vină și aici. Iar de ceva vreme o face în fiecare an.


E aproape ora prânzului şi e aşa o linişte în sat, încât ai putea să bănuieşti că e părăsit. De părăsit, l-au părăsit, însă, doar saşii.


Mulți au plecat, la început, doar câteva luni, pe timpul verii, gândindu-se că dacă treaba o să meargă, probabil că vor veni la Archita doar în vacanţă, copleşiţi de nostalgii.



Unii nici măcar nu mai au casele de alta-dată, pentru că au plecat înainte de 1990, statul le-a dat atunci o sumă de bani şi casele au ajuns pe mâna cine ştie cui!


Michael Thellmann este în situaţia asta. Locuiește în Germania, dar vine la Archita în vacanță. Stăm de vorbă în curtea cetăţii medievale, înconjurată de două ziduri de apărare.


Este una dintre puţinele cetăţi din Transilvania care are două rânduri de ziduri.


Din cele nouă turnuri pe care le-a avut cândva cetatea - construită în secolul al XIV – au mai rămas doar şapte, în urma transformărilor pe care le-a suferit construcţia de-a lungul timpului.


Pe unul dintre turnuri - cel mai înalt - se află un ceas, care nu mai merge de mult timp (ceea ce e aproape o normalitate prin satele săseşti ).



Pe un alt turn, și-a făcut cuib o barză. De fapt, pe vremea CAP-ului, tâmplarul a făcut o roată, a pus-o pe turn, iar barza și-a clădit singură cuibul. Vine acolo (desigur, acum e altă barză) de vreo 50 de ani.


Însă, tot în turnul cel mai înalt se află clopotele. Pe vremuri, clopotele erau trase de trei ori pe zi: dimineaţa, înainte să plece copiii la şcoală, la miezul zilei, când cei care lucrau la câmp se odihneau, şi seara, când vitele se întorceau de la păscut, iar copiii încă se mai jucau pe drum. Dar clopotul era semnalul că trebuie să intre în casă și să se pregătească pentru a doua zi.


Acum, totul se întâmplă pe tăcute, iar clopotele se aud în sat doar duminica. “Saşii s-au dus” – îmi spune un localnic, care trage de căpăstru calul de la căruţa plină cu fân.


Odată cu saşii au plecat şi porumbeii din turn. Cînd eram eu copil, dădeam de mîncare porumbeilor. Erau peste 1000 de porumbei aici! Ce nu mai e cum era? Nimic nu mai e cum era. Au plecat saşii, a venit necazul peste sat. Necazul ... adică pustietatea asta. Înainte era CAP în sat! Aici s-a înființat unul dintre primele CAP-uri din țară. Am avut şi primărie, şi dispensar, şi post de poliţie. Primăria a fost în clădirea asta mare în care cresc acum buruienile!”


Michael Thellmann are nostalgiile lui. “În biserica asta am fost botezat, aici am fost confirmat, aici am fost cununat. Culmea, de acelaşi preot, care a slujit în Archita peste 30 de ani. Şi el e plecat acum în Germania.”



Michael îl ştia pe preot, îl ştia şi pe organistul bisericii evanghelice din interiorul cetăţii, care făcuse o şcoala prestigioasă la Sibiu. De fapt, toate satele săseşti îşi trimiteau, pe vremuri, la şcoala aceasta, câte un om care să înveţe să cânte la orgă.


Michael a locuit la numărul 7 în Archita. Când a vrut să plece în Germania, i s-a spus clar: “Dacă nu semnezi că dai casa la stat, nu-ți dăm pașaportul”. Așa că a semnat. A primit niște bani, dar – spune el – numai țigla de pe casă și de pe șură dacă o vindea și tot lua mai mult pe ea! Apoi i-au luat cetățenia forțat. Casa e acum vopsită în albastru şi nu mai seamănă cu cea de-odinioară. În faţa casei se află un morman de pietre, pentru că actualul proprietar a demolat bucată cu bucată şura din spatele casei şi vrea să vândă piatra. “Chiar l-am întrebat de ce a demolat-o şi mi-a zis că o să ia o grămadă de bani pe ea.”



Și nu doar șura lui Michael a fost dărâmată. Deși, șurile din Archita sunt ele însele obiect de studiu arhitectural. Pe de-o parte, modul în care au fost construite, iar pe de alta, modul în care sunt aşezate: în spatele caselor, una lângă alta, ca un fel de centură a satului.

165 views0 comments