• Lumea in Stiri

Traumele emoționale ale medicilor în vremea pandemiei

Updated: Feb 10


Medicii spanioli se confruntă cu traume emoţionale după luni de zile de la primul val al pandemiei de COVID-19.

Aproape jumătate din personalul medical spaniol prezintă un risc ridicat pentru o formă de afecţiune psihică după primul val al pandemiei de coronavirus, potrivit unui sondaj realizat recent printre 9.000 de profesionişti din 18 spitale. Studiul a arătat că aproape 4 din 10 cadre medicale au inclusiv gânduri de sinucidere. Reporterii agenției de presă Reuters au vorbit cu cadre medicale care au fost în prima linie.

Deşi au trecut opt luni de când a tratat ultima dată pacienţi cu COVID-19, asistenul medical Ricardo Belmonte este cuprins încă de anxietate când îşi aminteşte primul val al pandemiei, perioadă în care lucra la terapie intensivă în spitalul Vall d'Hebron din Barcelona. În prima parte a anului trecut, pacienţii îl rugau să le salveze vieţile şi a fost nevoit să locuiască departe de familie timp de trei luni ca să-i protejeze de infectare.

''Un sentiment de anxietate m-a însoţit în tot acest timp. L-am depăşit cu ajutorul familiei, discutând cu alţi colegi'', povestește asistenul medical în vârstă de 50 de ani, Ricardo Belmonte. Coronavirusul şi boala asociată, COVID-19, au avut un impact cu atât mai mare cu cât părinţii lui Ricardo Belmonte s-au îmbolnăvit, iar tatăl său, în vârstă de 90 de ani, a murit. Efectul psihologic al îngrijirii pacienţilor diagnosticaţi cu COVID-19 este atent analizat după ce medici suprasolicitaţi din diferite părţi ale lumii îşi împărtăşesc experienţele despre saloane de spital supraaglomerate şi rate de mortalitate ridicate, scrie agenția de presă Reuters. Spania a fost una dintre ţările cel mai grav afectate, cu circa trei milioane de cazuri şi peste 61 de mii de decese.


Depresie, anxietate şi tulburare de stres post-traumatic au fost printre cele mai întâlnite probleme ale cadrelor medicale care lucrează în spitalele din Spania. Impactul psihologic a fost mai ridicat printre lucrătorii care au avut COVID-19 sau ale căror rude au fost bolnave. ''Oamenii, inclusiv lucrătorii din domeniul sanitar, au dificultăţi să recunoască existenţa unei probleme psihologice întrucât o consideră o slăbiciune, un eşec personal'', a spus Eduard Vieta, şeful secţiei de psihiatrie şi psihologie la spitalul clinic din Barcelona, una dintre unităţile medicale care au luat parte la studiu. Asistenul medical Ricardo Belmonte a refuzat să recurgă la serviciile unui terapeut oferit de spital şi a preferat să se confeseze familiei. La fel și colega lui, Teresa Pastor. Tratarea pacienţilor cu COVID-19 a fost o experienţă care a transformat-o, şi al cărei impact emoțional încă îl resimte. Teresa Pastor practică acum yoga pentru a-şi insufla o stare de bine şi spune că și-ar dori o slujbă cu jumătate de normă unde să îngrijească animale sau plante, ca să evite contactul uman.



''Cicatricile (emoţionale) vor rămâne întrucât nimeni nu va şterge cu buretele experienţele trăite. Ceea ce este diferit este modalitate în care tratezi acele răni şi dacă vrei să fie vizibile sau nu'', spune Teresa Pastor. Şi ea a refuzat să fie consiliată de un terapeut, preferând să vorbească cu familia şi prietenii pentru a-şi găsi pacea interioară.