• Lumea in Stiri

Zimbrii mei

de Felicia Aron

Îmi place să le spun "ai mei". Doar din punct de vedere fotografic, pentru că meritele existenței lor sunt ale celor care au grijă de ei, al întreg personalului din administrația Parcului Natural Vânători-Neamț.


Faptul că locuiesc în interiorul zonei în care ei trăiesc e un privilegiu pentru mine. Îmi permit să-i numesc "zimbrii mei" deoarece sunt convinsă că am în arhiva mea cele mai multe cadre cu ei, în diferite ipostaze, din toate anotimpurile.


Îmi place să urmăresc evoluția și a celor din țarc, dar cel mai mult îmi place să-i întâlnesc pe cei liberi. De fiecare dată simt că e un moment special, de care nu are parte oricine.


Deseori am stat ore întregi în preajma lor, urmărindu-le comportamentul și încercând să-l înțeleg.


Îmi amintesc cu emoție de primul moment în care i-am întâlnit pe cei aflați în libertate. Prin 2014 ieșisem cu copiii la o plimbare cu mașina, pe traseul dintre Mănăstirile Sihăstria și Agapia, drum ce urcă prin pădure până la Schitul Sihla, apoi coboară, tot prin pădure, până la Agapia și pe care eu l-am parcurs de foarte multe ori în ultimii ani, când am avut nevoie să mă deconectez de la cele cotidiene.


În acea zi îmi doream să fotografiez niște raze de soare în ceața care ar fi trebuit să se ridice după ploaie și care ar fi format un frumos spectacol de care eu nu avusesem parte până atunci. Dar nu am avut noroc nici de acea dată, însă mi s-a ivit în cale alt spectacol.

O turmă de zimbri, ai cărei membri urcau leneși, așa cum par să fie ei de obicei, veneau din sensul opus celui pe care mergeam noi.



Inițial am crezut că sunt niște vaci, dar nu înțelegeam ce căutau ele atât de sus și pe zăpadă,

deși iarna încă nu se terminase. Când mi-am dat seama că-s zimbri, bineînțeles am sărit din mașină și am început să fotografiez, fără să mă gândesc că suntem prea aproape.


De câte ori îmi amintesc, mă cutremur gândindu-mă cât de norocoși am fost că am plecat întregi de acolo. Copiii au coborât și ei, privindu-i plini de entuziasm.


Au trecut înșiruiți pe un rând la doar câțiva metri, îndreptându-și din când în când privirea spre noi. Au intrat apoi în pădure, trăgând de ici de acolo, de ramuri cu frunze uscate din copăceii care le ieșeau în cale.


Au urmat apoi tot felul de experiențe pentru că mi se deschisese pofta de a-i fotografia.



Din dorința de a afla mai multe despre ei m-am împrietenit cu personalul din administrația Parcului, oameni iubitori de natură și pasionați de munca lor, care au grijă în permanență de bunul mers al proiectului de adaptare a zimbrilor în mediul în care au trăit cândva.


Astfel am aflat că aici, în Parcul Natural Vânători-Neamț, s-a început repopularea pădurilor cu zimbri, pentru prima dată în țara noastră, în anul 2012.


În acest moment trăiesc libere peste 50 de exemplare, în grupuri mici sau singulare, împrăștiate în acest areal protejat, dar și în afara lui. Alți șapte zimbri își duc traiul în semilibertate, în țarcul de 180 ha de lângă Rezervația ,,Dragoș Vodă”, și care pot fi vizitați în orice zi din săptămână, doar că există șansa să nu fie văzuți, deoarece stau prea puțin în zona de vizitare. În restul timpului dispar printre copacii din vecinătate.




Îmi place să-i caut și în interiorul țarcului, pentru că arealul respectiv este un spațiu restricționat accesului uman, iar pădurea pare încremenită în timp.


Tot ce cade pe cale naturală rămâne acolo și se descompune firesc.


De aceea peisajul respectiv mă duce cu gândul la scene de film cu teme din trecutul îndepărtat, sălbatic. E foarte multă liniște. Din când în când mai sare câte o căprioară care până atunci a stat nemișcată minute întregi, sperând că voi trece pe lângă ea fără să o zăresc.


De câteva ori am întâlnit și o turmă de mistreți aflați în trecere prin acele locuri. În timpul ultimei vizite ningea frumos și era totul alb în jur și la fel de multă liniște. Nu mi-am dat seama că la câțiva metri, sub ramurile aplecate ale unui brad, se odihneau mai mult de 10 mistreți mici și mari, acoperiți puțin și de zăpadă. Mi-a stat inima în loc când s-au ridicat brusc și au fugit crezând că le-aș putea face eu ceva.





Revin la zimbrii aflați în libertate, pentru că vreau să subliniez un aspect.


Dacă veți avea vreodată norocul să-i întâlniți, să nu vă lăsați amăgiți de blândețea pe care ei o afișează. Într-o secundă se pot transforma, crezând că ați putea fi un pericol pentru ei. Și atacă. Pot alerga foarte repede. Cel mai bine e să păstrăm o distanță de măcar câteva zeci de metri.


Pe lângă multe ale lucruri remarcabile din Ținutul Neamțului, zimbrii constituie un element specific prin aceea că pot fi întâlniți în libertate. Dincolo de valoarea lor faunistică, aceste mamifere legendare constituie un important punct de atractivitate din perspectivă turistică.




Felicia Aron Aron conduce un atelier de creaţie vestimentară la Târgu Neamţ - Felis Atelier şi este pasionată de fotografie.


Toate fotografiile din articol au fost realizate de ea.

367 views0 comments